Offf, cu ghipsul ăsta…:(

Nici chef de scris nu mai am. V-am promis că vă împărtăşesc impresiile mele de prin ţări străine, dar nu am avut niciun spor. Mă oboseşte, efectiv, statul „degeaba”, în casă toată ziua, cu posibilităţi reduse de mişcare.

În pat, mă plictisesc de stat. La calculator, şi mai nasol, nu pot sta mult timp. Nici chef de citit nu am, mă simt obosită şi parcă aş tot dormi. Repausul ăsta a început să mă obosească şi să mă enerveze un pic.

E aiurea să fii neajutorat, să ai nevoie de cineva care să se ţină după fundul tău ca să te ajute să îţi cari un pahar cu apă sau o farfurie cu mâncare. E şi mai aiurea să stai singur toată ziua şi să aştepţi să îşi facă timp şi milă cineva să te viziteze, ca să ai impresia că „te vezi cu lumea”, când, de fapt, nici atât nu este.

Mi-e dor să ies din casă când am chef, fără să fie nevoie să fie cineva lângă mine ca să nu cad, să nu obosesc, să nu păţesc ceva. Mi-e dor să mă văd cu prietenii mei când am chef şi să merg oriunde vreau în acest oraş, şi nu numai. Mi-e dor să merg la muncă şi să lucrez cu drag şi spor (nu ca acum, când am rămas în urmă şi lucrez la un randament neimaginat de mic, deşi lucrez de acasă zilnic) şi să îmi recapăt eficienţa cu care mă mândresc atât de mult.

Ufff…o să o iau razna în curând…şi a trecut abia o săptămână, cică trebuie să stau încă vreo 3.

Annie nu e prea veselă azi…dar optimismul înnăscut îi spune că totul va fi bine, va învăţa ce are de învăţat din această experienţă şi în mod sigur va aprecia mai mult tot ce are :)

Sursa pozei