Annie redescoperă "oraşul de la malul mării"

Voi sunteţi fericiţi cu viaţa voastră?

Posted on: Octombrie 14, 2011


Tare aş vrea să ştiu răspunsul la întrebarea asta.

Ştiţi de ce?

Aţi observat în jurul vostru, în drum spre şcoală/ muncă sau pe stradă, pur şi simplu, că oamenii nu zâmbesc? Nu mă refer la zâmbetul ăla  de „haha, s-a întâmplat ceva amuzant”, ci la zâmbetul ăla de „iată, trăiesc, am în faţă o nouă zi plină de iubire, veselie şi posibilităţi nelimitate, sunt printre oameni minunaţi ca şi mine şi parcă aş îmbrăţişa pe toată lumea!”. Ăsta mi se pare mie un zâmbet autentic. Îl văd doar la copii şi, uneori, nici la ei.

Ca să vă răspund şi eu la întrebare, sincer, DA!

Eu sunt fericită cu viaţa mea. Da, mi-a luat destul de mult să ajung aici, am avut un drum destul de greu, zic eu, am şi acum momente de descurajare (dar atât de necesare în echilibrul vieţii…dacă nu cunoşti nefericirea, de unde ştii cât de frumoasă e fericirea?)…e nevoie de multă răbdare, de acceptare de sine şi de ceilalţi, de îmbrăţişare a unor valori morale şi a unor credinţe sănătoase (fiecare cu ale lui, ca să nu ziceţi că iar vă impun credinţa mea în Dumnezeu).

Trebuie să treci şi prin bune şi prin rele, să ai parte de bucurii şi tristeţi, de succese şi eşecuri, de câştiguri şi pierderi…dar oare nu merită?

Personal, eu cred că reţeta fericirii este acceptarea, care include răbdare şi înţelegere. Atâta timp cât eşti conştient că în viaţă totul se întâmplă cu un motiv şi rămâi cu ce e important (şi din bine, şi din rău), atâta timp cât ştii să accepţi viaţa aşa cum e, să îi iubeşti pe cei de lângă tine necondiţionat (mai ales pe cei care nu merită şi care îţi fac rău) şi neapărat să ştii mereu că totul e spre bine, eu cred că poţi ajunge la o stare de împăcare ce aduce fericirea şi simpla bucurie de a trăi.

Până la urmă, nu pentru asta trebuie să fim fericiţi? Că suntem în viaţă? Fericirile bazate pe altceva, cred că sunt efemere şi dispar odată cu obiectul/ persoana pe care sunt bazate.

Voi ce credeţi?

Eu, vă place sau nu, sunt convinsă că am tot ce îmi trebuie mulţumită lui Dumnezeu, care are mereu grijă de mine şi îmi dă resurse interioare, dar şi exterioare, cum ar fi minunaţii mei prieteni şi sora mea uimitoare, pe care o iubesc din tot sufletul :)

Annie chiar e genul care se trezeşte zâmbind tâmp pe stradă, pentru simplul fapt că e pe stradă :)

PS: Vă dăruiesc tuturor un zâmbet sincer, care sper să vă ajute să vă amintiţi să trăiţi mereu autentic!

Sursa pozei

Anunțuri

20 răspunsuri to "Voi sunteţi fericiţi cu viaţa voastră?"

eu nu prea sunt fericita de viata care o am mai ales de viata care ne-o fac altii.Mai ales cu noua lege acta care se poate sa se aplice in May.Viata e trista rau de toot

Eu cred ca altii nu ne pot face viata, decat daca ii lasam noi :) La fel si cu ACTA, avem forme de protest, sa speram ca suntem suficient de multi si puternici ca sa impiedicam porcaria asta :)

Ieri scrisesm un raspuns tare inspirat,dar fiind pe telefon nush ce-am facut ca nu am reusit sa postez…parerea mea despre articol deja o stii,nota 10 de la mine!!! Ideea principala este ca trebuie sa ne incredem in Dumnezeu care ne ia de mana si ne duce unde trebuie,poate ca drumul nu e pavat cu roze,dar EL stie mai bine.Sotul meu m-a invatat sa fiu multumita cu ceea ce am si sa ma bucur de viata asa cum e ea,pentru ca daca as sta tot timpul cu gandul la lucrurile care imi lipsesc,n-as mai avea timp sa ma bucur de lucrurile importante care nu pot fi cumparate.Am trecut si prin momente grele,uimitor este cat de repede trec si cat de usor se uita.Am citit undeva un lucru foarte adevarat, ca oamenii fericiti nu sunt aceia care au tot,ci aceea care stiu sa se bucure de ceea ce au.Intr-o lumea de consum,poti s-o iei oricand razna in goana dupa bunuri materiale,e mai simplu sa te bucuri de viata asa cum e si cu bune si cu rele,oricum toate conduc catre ceva…Eu vreau sa cred ca ne conduc catre ceva bun,daca acceptam totul ca atare cu un pic de smerenie!:)

Mersi, Maria. Mereu ai nişte răspunsuri pe sufletul meu. Sunt total de acord cu tine. Eu îmi amintesc acum de un soi de povestioară sau nu ştiu ce era, am auzit-o cândva, undeva şi am reţinut doar ideea. Şi zicea aşa: un om, după ce a murit, a văzut tot drumul vieţii sale; şi Dumnezeu i-a arătat că mereu a fost lângă el, pentru că mereu erau 2 seturi de paşi care mergeau împreună; în unele perioade, era un singur de set de paşi, iar omul l-a întrebat pe Dumnezeu de ce în acele perioade l-a părăsit; iar EL I-a răspuns că nu l-a părăsit, acelea au fost perioade în care l-a dus în braţe prin viaţă.
Mi s-a părut mereu un exemplu foarte bun al iubirii infinite a lui Dumnezeu pentru noi şi mă face să mă simt mult mai protejată ştiind că EL mereu e acolo.
Şi sunt de acord cu ce zici, că totul ne conduce către ceva bun şi, în final, totul va fi bine :)

Dacă ar fi să vreau ceva de la viaţă ar fi să trăiesc măcar încă 100 de ani :). Ador viaţa şi consider că greutăţile prin care trecem sunt doar aşa, să nu ne plictisim. Vă daţi seama ce plictisitor ar fi dacă totul ar fi în regulă ? Smile, smile, smile and be happy !

Nu aş putea să fiu „mai de acord” cu tine :D
I love people that smile!!! :x

E stiut ca romanii sunt incruntati tot timpul. Si vezi asta in momentul cand iesi peste granita. In Londra, toti erau cu zambetul pe buze , de ex.
Nu ma astept sa vad romanii zambind ca nu prea au de ce. Sa fim seriosi, pe roze nu stam si prea putini se pot bucura de „nimicuri”.
E frig afara? Suntem incruntati. Inca nu a dat CET-ul caldura? Bombanim si facem riduri. Si asta poate continua.
Cei care ne mai putem bucura de „nimicuri” probabil ca suntem putini. Zambesc cand ma plimb cu iubi mana in mana, zambesc cand ies in parc si fac poze, zambesc cand imi iese un articol bun..
Si ai cam toate sansele sa ma prinzi zambind pe strada :)

Da, ai dreptate. Asta observ şi eu. E aşa uşor să ne supărăm pe tot felul de chestii minor, în loc să le tratăm cu calm.
Continuă să zâmbeşti, poate îi molipseşti şi pe ceilalţi!!

Sincer iti spun nu stiu ce as face daca nu as zzambi. Eu unul sunt fericit cu viata mea!!!Am invatat sa cred ca viata e frumoasa. Cu bune cu rele e frumoasa si merita traita!
O zi frumoasa!!

Nu ştii cât mă bucur să aud asta. Mi se pare senzaţional să văd că mai sunt persoane care ştiu să aprecieze simplitatea vieţii şi să se bucure de ea!
Te mai aştept pe blogul meu!
Annie

Sa incep cu inceputul.
1. Eu sunt fanul nr.1 a lui George daaaa???
2. Raspunsul la intrebarea ta este ca da, sunt fericita. Poate uneori simt lipsa anumitor lucruri, dar sunt chestii efemere, pentru ca, tot ce am nevoie, imi este dat deja, familie, prieteni, siguranta spirituala,resurse interioare. Restul sunt dorinte omenesti, nenecesare (fie ele materiale sau spirituale) si, deci, they are not worth putting into the equation. Iar atunci cand nu ma simt fericita, pun un zambet fals pe fata care, prin simplul fapt ca il folosesc, se transforma in unul real destul de repede si ma face sa ma bucur ca am fost trista pentru o secunda, pentru ca mi-am reamintit sa zambesc.
Si faptul ca ma trezesc zambind tamp pe strada, nu e o noutate. Faptul ca ma trezesc zambind tamp in mijloacele de transport in comun in timp ce cativa oameni se uita ciudat la mine, iar nu e o noutate.

1. Ţie nu cred că ţi-a cântat cu dedicaţie „Amor cubist”, da????? :P
2. Tâmpa mea cea mică şi adoratăăăăă :x:x:x:x ştiam eu că eşti la fel ca mine :*:*:*:*:*:*

Da fata, tu doar profiti de el da??? eu ii filmez concertele si il sustin si urlu cat ma tin plamanii…tu ??? tu nimic >:P asa ca gata, n-am ce discuta cu tine pe tema asta!!!

pai cum as putea sa nu zambesc. Din cate stiam eu, in perioadele cele mai negre, doar un zambet mai poate salva situatia. Asa ca, mie imi place sa zambesc si in perioade gri si in perioade roz :D (chiar daca rozul e yucky)

Bine, să terminăm disputa despre fanul nr. 1 al lui George, pentru că e clar că eu voi câştiga oricum :)))))
Da, perioadele roz şi pufoase sunt cele mai naşpa, e greu să treci peste ele, dar dacă zâmbeşti, poate se vor îneca în propria lor pufoşenie dulce-greţoasă :))))

Atunci cand accepti sa inveti din greselil si sa admiti ca gresesti pentru a deveni mai bun pentru a stii de ce sa te feresti pe viitor atunci vei putea fi zi de zi cu zambetul pe buze. Am dreptate?
Eu am gresit mult dar am invatat din greseli si imi place viata mea de acum. Prefer sa stiu ca am un trai mediu, sa nu imi lipseasca nimic. Nu imi place sa cer mereu mai mult si sa ma plang ca nu am nimic, astfel nu ajungi nicaieri, niciodata nu vom avea prea mult ;)

Total de acord, cred că ăsta e un prim pas către o viaţă mai liniştită. Şi, în plus, starea asta e contagioasă, din câte am văzut eu :D Aşa că, să îi molipsim şi pe ceilalţi cu optimism :D

Autentic traim majoritatea (putini sunt cei ce’si plagiaza viata), insa nu putem spune ca suntem fericiti in totalitate. Eu unul sunt fericit cam 80% deoarce mereu este ceva mai bun de facut, mereu este loc de mai bine:D, dar oricum ar fi zambesc, pt ca doar cu zambetul pe buze depasesti orice situatie:) mult succes!

Mersi de impresii, George. Sper ca restul de 20% să se umple repede…ştii cum e: e bine să vrem mai mult, dar nu atât de mult încât să ne sabotăm singuri posibilităţile :P
Te mai aştept pe blog-ul meu!

Annie, fanul tău nr. 1 :P (mai ales că mi-ai cântat Amor cubist :x)

primul meu impact a fost sa zic ca nu, nu sunt fericita dar apoi mi-am dat seama ca daca nu ar fi micile probleme pe care le avem cu totii nu am sti ce inseamna fericirea…intotdeauna se va putea mai mult…intotdeauna se poate mai bine dar decat sa plangi pentru ca nu ai mai mult , nu mai bine zambesti ca ai deja destul?sper ca v-am convins ca e bine sa zambesti chiar si atunci cand esti suparat, si nu uitati, intotdeauna bucura-te de viata:)

Ce cuvinte frumoase, Smau dragă! La asta mă refeream şi eu când vorbeam de acceptare…de ce să plângi pentru ce nu ai şi să nu te bucuri mai bine de ce ai? Ne-am putea face viaţa atât de uşoară şi plăcută astfel :x

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Aşa sunt eu :)

Abonează-te la blog prin e-mail.

Alătură-te altor 38 de urmăritori

Cele mai pufoase fulare!

Câţi au dat click până acum? (din 24.06.2011)

  • 37,063 omuleţi


Înscris pe:

Recomand

Jovis Homemade Beauty