Annie redescoperă "oraşul de la malul mării"

Şi a fost…”Mam’zelle Nitouche”

Posted on: Aprilie 30, 2012


O operetă spumoasă, haioasă şi cu multe multe „îmbârligături”. Asta am văzut sâmbăta trecută la TNOB „Oleg Danovski”.

Eu sunt o fană (cea mai mare, autoproclamată :D) a colectivului de la TNOB. Îi admir foarte mult pe oamenii aceştia, cred că am mai zis. Se ştie că au puţine fonduri şi fac multe eforturi ca să rămână pe linia de plutire. Cu toate acestea, sunt mereu motivaţi şi pasionaţi de ce fac, muncesc extrem de mult şi ne oferă tot mai des noutăţi şi momente de bună calitate.

Despre „Mam’zelle Nitouche” pot să spun că a fost amuzant, dinamic şi foarte viu. O mare desfăşurare de forţe, decoruri, costume, toţi cei implicaţi au făcut o treabă minunată. Găsiţi câteva date mai tehnice, să zicem, în articolul din ziarul Telegraf, exprimate mai bine decât le pot spune eu acum.

Mie mi-a plăcut foarte mult performanţa minunatei Mădălina Sandu, în rolul principal feminin, dar şi a preferaţilor mei, Cătălin Ţoropoc, Doru Iftene şi Bogdan Sandu, în rolurile principale masculine. Desigur, nici pe ceilalţi nu îi uit, dar cred că, de data asta, ei fost „ingredintele” cheie ale spectacolului. Fără jocul lor scenic şi vocile absolut excepţionale, cu siguranţă nu ar fi fost la fel.

Povestea mi-a amintit de filmele din anii ’50-’60, cu multe încurcături, personaje haioase, situaţii limită rezolvate în mod imprevizibil. O tânără de 18 ani, considerată mândria unui pension de maici, este, în realitate, o tânără care vrea să iasă în societate, căreia îi place să cânte, să meargă la operă, să iubească. De aici şi titlul (în franceză, este o expresie: „faire la Sainte Nitouche” = „a face pe Sfânta Nitouche”…nu există această sfântă, este tocmai pentru a sublinia faptul că desemnează o persoană care pare ceva ce nu este în realitate).

Ar fi atât de multe de spus…şi aveam atâtea idei în căpşor când am început articolul…dar chiar nu cred că frumuseţea spectacolului poate fi redată în simplele mele cuvinte. Mai bine vă las să ascultaţi o bucăţică din acest spectacol şi vă invit să veniţi pe data de 17 mai la următoarea punere în scenă. Vă asigur că merită!

Annie vă doreşte să fiţi o parte activă a vieţii cultural-artistice a Constanţei!

PS: există şi un film, din 1954, cu nume grele ale cinematografiei franceze, cum ar fi Fernandel şi Louis de Funes

PSS: poza aparţine lui Cătălin Ţoropoc şi este „furată” de pe Facebook :D vă rog, menţionaţi sursa în caz de redistribuire :)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Aşa sunt eu :)

Abonează-te la blog prin e-mail.

Alătură-te altor 38 de urmăritori

Cele mai pufoase fulare!

Câţi au dat click până acum? (din 24.06.2011)

  • 38,430 omuleţi


Înscris pe:

Recomand

Jovis Homemade Beauty