Annie redescoperă "oraşul de la malul mării"

„…sufeream de prea mult suflet…”

Posted on: Mai 1, 2012


Mă tot întreb cum o fi asta…să suferi de prea mult suflet. Mă bântuie ideea asta de ceva timp, de când mi-am reamintit poezia lui Blaga, „Leagănul”. El zice aşa:

„Eram aşa de obosit
şi sufeream.
Eu cred că sufeream de prea mult suflet.”

Cum o fi?

E senzaţia aia de explozie interioară, când eşti atât de fericit încât simţi efectiv că mai ai puţin şi ieşi din propriul corp?

Sau poate e atunci când te copleşeşte toată frumuseţea vieţii şi este aproape dureros să te gândeşti la asta?

Desigur, ar putea fi şi ideea de suflet mare, care oferă tot ce are şi care rămâne pustiit la un moment dat, oferind cui nu trebuie.

Dar eu zic că e de bine. Sau aşa vreau să cred. Să ai un suflet mare, sensibil la tot ce este frumos, sensibil la oamenii din jurul tău, iubitor şi mereu deschis. Aşa suferinţă să tot ai.

Vorba aia „Mai bine să iubeşti şi să pierzi, decât să nu fi iubit deloc” mi se pare perfect valabilă. Asta ne păstrează sufletul, nu ne lasă să îl pietrificăm.

Deci suferinţa de iubire şi bunătate, să tot fie, că răsplata va fi înmiit mai mare.

Annie e nostalgică azi :)

Poza reprezintă un tablou de Giorgio de Chirico, numit „The archaeologists” şi este luată de aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Aşa sunt eu :)

Abonează-te la blog prin e-mail.

Alătură-te altor 38 de urmăritori

Cele mai pufoase fulare!

Câţi au dat click până acum? (din 24.06.2011)

  • 38,430 omuleţi


Înscris pe:

Recomand

Jovis Homemade Beauty