Annie redescoperă "oraşul de la malul mării"

Posts Tagged ‘books


Am găsit ieri-alaltăieri pe Facebook un concurs foarte drăguţ. Premiul este o carte, deci din start este super pentru mine :D

M-am gândit că v-ar plăcea să participaţi, aşa că vă „dau mai departe” concursul.

El este organizat de Bookaholic, cei care spun că „Dependenţa de cărţi se tratează cu cărţi”. Că bine zic ei!

Aşadar, găsiţi concursul AICI. Eu deja am lăsat răspunsul meu, aveţi şi voi timp să faceţi asta până pe 25 octombrie.

Annie vă doreşte succes!

Sursa pozei

 

Anunțuri

Dragii mei cititori şi iubitori de cărţi, am un anunţ care sigur va fi pe gustul vostru.

Anticariatul meu preferat (Anticariatul de Noapte) are REDUCERE azi şi mâine (19 şi 20 octombrie 2011) de 30% la orice comandă. Este un anticariat online, cu foarte multe titluri interesante (mă tem că pe unele deja le-am luat eu, dar au mai rămas şi pentru voi alte câteva sute de cărţi din care să alegeţi…glumesc, sunt foarte multe cărţi bune, la preţuri chiar mici).

V-am mai povestit aici despre faptul că aveam ceva reţineri iniţial, pentru că nu ştiam care e starea de „spirit” a cărţilor, dar toate şapte erau vii şi nevătămate. Chiar vă recomand cu multă căldură acest anticariat, costurile sunt destul de mici (transportul ajunge la vreo 10-15 lei, dar mi se pare acceptabil…cu vreo 30-40 lei, puteţi să vă luaţi până la 7-8 cărţi).

Eu aştept comanda mea (am luat 5 cărţi foarte bune, la vreo 40 lei, cu tot cu transport), despre care în mod sigur vă voi pălăvrăgi după ce vine.

Annie vă întreabă: voi ce cărţi o să luaţi în stăpânire? :D

Sursa pozei


Prima oară când am auzit de acest eveniment, mi-am dorit mult să particip, datorită faptului că îmi place mereu să intru în contact cu persoane care împărtăşesc iubirea mea faţă de religie şi Dumnezeu.

Recunosc, însă, că atunci când am văzut lista invitaţilor, m-am gândit că poate vor fi discuţii interesante, dar foarte formale (fiind invitaţi 3 preoţi şi o măicuţă).

Nu m-am aşteptat în niciun moment ca discuţiile să fie atât de prietenoase, ca de la egal la egal, ca de la creştin la creştin sau ca de la prieten la prieten.

Mereu am zis că religia uneşte oamenii într-un mod unic şi am avut dreptate.

În afara recomandărilor de cărţi ortodoxe pe care le-am primit (le aveţi mai jos, dacă vă interesează), am schimbat impresii despre ce înseamnă să fii un creştin-ortodox, ce rol are religia în viaţa omului modern, cum poţi asculta cuvântul lui Dumnezeu în ziua de azi şi aşa mai departe.

Invitaţii au fost foarte relaxaţi, ne-au vorbit prieteneşte, chiar în glume şi anecdote (cu un scop moral clar şi, totuşi, amuzante) şi evenimentul s-a încheiat într-o notă de căldură, în ciuda frigului de afară. Dar căldura sufletească e mereu mai puternică decât orice fel de frig :)

Iar organizatorii au fost extrem de drăguţi, se vede că au investit mult timp şi efort în pregătiri, au fost atenţi la mici detalii, cum ar fi oferirea de diplome şi reviste ortodoxe participanţilor, lucru care m-a impresionat foarte tare…chiar a fost un gest drăguţ să răsplătească astfel participarea noastră, chiar dacă venisem acolo pentru discuţiile în sine şi nu aşteptam nicio recompensă.

Le mulţumesc din suflet pentru experienţa oferită, nu aş fi putut să-mi petrec mai frumos o duminică după-amiază.

Annie este atât de fericită! (fiţi drăguţi şi lăsaţi-mă să îmi păstrez entuziasmul…înţelegeţi la ce mă refer, da? :P)

PS: cărţile promise…sper să vă ajute şi să vă inspire :)
Sfântul Siluan Athonitul – „Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei” (o carte de căpătâi a unui creştin-ortodox, puternic recomandată, dar de citit cu multă atenţie şi de „rumegat” învăţăturile ei)
„Regele, înţeleptul şi bufonul” – Shafique Keshavjee
„Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului” – Klaus Kenneth

Sursa pozei

 


Nu am mai aberat de ceva timp cu voi pe tema cărţilor…bine, nu e chiar aşa mult, doar că aşa mi se pare mie :D

O să vă bucuraţi să aflaţi că mi-am recuperat cheful de citit…ba e chiar în cantitate mai mare ca înainte. Am dat gata o carte a Hortensiei Papadat-Bengescu (pe care o iubesc şi o să vă stresez curând cu un articol dedicat doar ei), pe numele său „Drumul ascuns”, parte a ciclului Hallipilor (pentru cunoscători).

Iar acum citesc în absolută disperare (adică în modul ăla ca şi cum vrei să citeşti toate paginile deodată, dar nu ştii cum, de parcă nu ar exista şi ziua de mâine) superba-extraordinara-mega-interesanta-şi-„dătătoarea de dependenţă” carte a lui Umberto Eco, „Numele trandafirului”.

Mi-ar fi plăcut ca italiana mea să fie atât de bună încât să o citesc în limba originală (*sigh*), dar mă mulţumesc şi cu limba română…pentru moment :D. E o traducere bună a cărţii, deci nu am nimic de obiectat în acest sens (am luat ediţia de la Adevărul, aşa că pot citi liniştită – mă enervează cărţile prost traduse/ tehnoredactate).

Nu ştiam mare lucru despre această carte înainte să o încep (nici acum nu ştiu…sunt la curent doar cu ce scrie în ea, dar nu ştiu nimic despre ea…o să mă interesez mai bine :D), dar ştiu că e foarte cunoscută, e ecranizată şi poate că pare un clişeu să spui că iubeşti această carte…dar chiar are potenţial de „favorite book”…e absolut genială! (opinia mea, bineînţeles…mi-a zis cineva când m-am apucat de ea că s-a plictisit teribil şi a abandonat…chiar două persoane, de fapt…).

Dar eu o recomand cu drag, deşi este nu pic greoaie de parcurs toată informaţia despre situaţia bisericii, a ordinelor de călugări, papă şi împărat, dar şi eretici în secolele XII-XIII. În rest, e superbă, o adevărată carte de aventură, mister, crimă, investigaţie…totul în context religios şi în cadrul unei abaţii cu multe mistere şi dedesubturi.

Gata…v-am făcut curioşi? Dacă nu, nu-i nimic, poate vedeţi doar filmul (nu l-am văzut, voi face asta doar după ce termin cartea, nu vreau să stric farmecul ei).

Annie şi-ar dori să citească totuşi şi „Il nome della rosa” ♥

Sursa pozei


Se pare că zilele astea viața mea se învârte în jurul cărților (tind să cred chiar că am luat-o puțin razna…poate de la atâta stat în casă :D). Am descoperit că mai mult decât un bookaholic sunt și un shopaholic…de cărți, normal, nu de orice fel.

Mi-am cumpărat 8 cărți în 3 zile…e normal așa ceva? :))

Acum serios, aș vorbi și aș scrie continuu despre cărți, despre cât de mult îmi place să le răsfoiesc, să le citesc, să le cumpăr în mod necontrolat (mai ales când aud cuvântul ”reducere” combinat cu ”carte”…atunci nimic nu mă poate opri). De asta tind să cred că am stat prea mult în casă, de când cu ghipsul, și că am nevoie să socializez și cu oameni, nu doar cu cărți :))

Și, cu toate astea, nu citesc niciuna! Doar le cumpăr, să le am, să fie ale mele, să nu ratez ocazia de a avea cartea ”X”. Dar nu am mai citit de câteva zile. Nici nu mai am loc să îmi pun cărțile…dar continuu să le cumpăr.

Azi mi-a venit o comandă de la un anticariat online (apropo, e senzațional, prețurile sunt super ok, au și reduceri/oferte, iar starea cărților este impecabilă, deși eram ușor reticentă…am luat 7 și le-am inspectat cu mare atenție…ireproșabil…vă recomand cu multă căldură Anticariatul de noapte, merită 100%) și am stat cred că cel puțin 30 minute și am admirat cărțile…le-am răsfoit, le-am ”pipăit” (într-un mod livresc și total ok, nu în modul ăla creepy :D) și m-am bucurat ca un copil că sunt ale mele.

E clar…nu mai sunt normală :))

Annie are nevoie de socializare…gata, mâine iese în lume :D

Sursa pozei


I need inspiration. Am fost tare nehotărâtă în ultimele zile privind ce aș putea să citesc. Nu prea mi se întâmplă des, pentru că plec de la premiza că orice carte îți pică în mâini, merită o șansă să fie citită…nu se știe niciodată ce poți descoperi în ea :)

Sursa pozei

Dar zilele trecute am avut o adevărată ”criză” livrească…am luat la rând vreo 4-5 cărți (cumpărate cu mânuța mea, pe proprie răspundere că vreau să le citesc) și nu am avut chef să încep niciuna. Într-un final, am furat de la mama ”Lucia de Lammermoor”, a lui Walter Scott. Am citit ceva din ea, dar am cam abandonat-o.

Cheful meu pare să fi fost resuscitat un pic când mi-a picat în mâini duminică, la Cărturești, ”Numele trandafirului” al lui Eco, pe care am cumpărat-o fără ezitare și pe care am început să o citesc pe loc.

Dar încă sunt un pic în ”criză”. Sugestii/ propuneri despre ce să citesc sau cum să îmi recuperez ”mojo-ul livresc”? :D

Annie așteaptă să o salvați…


Azi am fost la târgul mai sus menţionat. Ca să trecem peste detaliile tehnice şi să ajungem mai repede la impresii: se desfăşoară între 11-15 august (ore de vizitare: 16:00-23:00), într-un pavilion expoziţional, aflat în faţa Studioului Radio Vacanţa Mamaia. Aşadar, dacă sunteţi interesaţi, aveţi timp să mai ajungeţi să vedeţi despre ce este vorba (detalii şi aici).

 

Sursa pozei

 

Părerea mea este că astfel de evenimente sunt binevenite, eu fiind o devoratoare de cărţi. Încerc să ajung la tot ce înseamnă târg de carte şi să plec măcar cu o achiziţie. Azi am plecat cu două. Dar, până să vă menţionez achiziţiile, ceva impresii generale.

Locul e destul de spaţios şi sunt destul de multe edituri prezente, cu o gamă oarecum variată de oferte. Am observat că a devenit un trend pentru edituri să aibă o secţiune de „5 RON” sau „10 RON”, chestie care pe mine mă încântă enorm, pentru că reuşesc să mai cumpăr unele cărţi care mă interesează, la preţuri acceptabile. Pe ici, pe colo, găseam şi cărţi la 3-4 lei (sau unele mai vechi, pornind de la 1 leu chiar)…de asemenea, CD-uri şi mai vechile casete audio erau la ofertă.

Din punctul ăsta de vedere, cred că aproape oricine poate găsi ceva de cumpărat.

Un punct minus (pentru mine) este că, în mare parte, oferta de carte era de beletristică. Eu am căutat şi chestii de specialitate (din domeniul psihologiei) şi erau doar câteva (şi nu chiar din cele mai bune).

Dar, oricum, am văzut diverse domenii prezente: istorie, fizică, religie, pentru copii (foarte multe, ceea ce e foarte bine), „ai noştri ca brazii” (era prezentă Editura Ex Ponto, cu autori din zonă şi multe chestii interesante despre Constanţa/ Dobrogea) şi foooarteee multe cărţi de tip motivaţional, domeniu care am observat că este foarte la modă…tot felul de chestii din alea cu „pentru o viaţă mai bună”, „cum să…” (era inclusiv un soi de Kama Sutra for dummies…asta m-a amuzat tare :D).

Eu, personal, nu cumpăr cărţi de genul. Se bazează pe nişte clişee, în mare parte, pe nişte situaţii oarecum repetitive, dar care nu caracterizează neapărat orice om. De asemenea, exploatează uneori nişte puncte slabe ale oamenilor (sau pe care aceştia nu şi le cunosc foarte bine) şi propun tot felul de tâmpenii ca soluţii. Fraţilor: nu există reţetă a fericirii sau a rezolvării universale a problemelor! Sfaturile sunt ca medicamentele: trebuie recomandate cu mare atenţie şi ţinând cont de specificul fiecărui om…nu toate durerile de cap sunt cauzate de stat în curent, ca să se rezolve cu o aspirină…înţelegeţi ce zic.

În rest, totul bine şi frumos. Lumea nu prea se înghesuia, dar erau destui vizitatori. Exagerat de cald, totuşi. Pavilionul ăla reţinea căldura rău şi te cam sufocai înăuntru.

Per total, a meritat să merg până acolo.

Am plecat extrem de fericită cu 2 tipi pe care i-am găsit acolo: Marin Preda şi Edward de Bono…la ce vă gândeaţi? Am luat „Marele singuratic” şi, respectiv, o carte despre „Gândirea laterală”, intitulată chiar aşa (poate o să vă povestesc odată pe larg ce e cu de Bono ăsta şi de ce e el considerat „tatăl” gândirii creative).

Deci, daţi o fugă până acolo şi spuneţi-i şi lu’ Annie ce impresie v-a făcut.


Aşa sunt eu :)

Abonează-te la blog prin e-mail.

Alătură-te altor 38 de urmăritori

Cele mai pufoase fulare!

Câţi au dat click până acum? (din 24.06.2011)

  • 37,605 omuleţi


Înscris pe:

Recomand

Jovis Homemade Beauty