Annie redescoperă "oraşul de la malul mării"

Posts Tagged ‘cultură


Vă prezint programul lunii MAI la mult-iubitul nostru teatru. La fiecare spectacol aveţi şi link-ul articolului scris de mine. Voi adăuga, pe măsură ce trece luna, link-urile pentru restul reprezentaţiilor.

Annie vă doreşte audiţii şi vizionări plăcute!

9 mai, ora 19:00
Seară camerală – Cvartetul „Ovidius”

10 mai, ora 19:00
„MARUSSIA – Din sufletul Rusiei”

12 mai, ora 19:00
Balet „AGON”

13 mai, ora 19:00
Opera „Boema”, G. Puccini

16 mai, ora 19:00
Seară camerală – „Bijuterii muzicale”

17 mai, ora 19:00
Opera „Mam’zelle Nitouche”, F. Herve (articol despre prima reprezentaţie)

19 mai, ora 19:00
Opera „Elixirul dragostei”, G. Donizetti

20 mai, ora 19:00
Gală de balet

25 mai, ora 19:00
Concert simfonic – „Uverturi celebre”

27 mai, ora 19:00
Opera „Ottelo”, G. Verdi

PS: pentru detalii despre solişti, dirijori şi altele, puteţi să vă alăturaţi grupului de Facebook sau puteţi da like paginii oficiale

Anunțuri

O operetă spumoasă, haioasă şi cu multe multe „îmbârligături”. Asta am văzut sâmbăta trecută la TNOB „Oleg Danovski”.

Eu sunt o fană (cea mai mare, autoproclamată :D) a colectivului de la TNOB. Îi admir foarte mult pe oamenii aceştia, cred că am mai zis. Se ştie că au puţine fonduri şi fac multe eforturi ca să rămână pe linia de plutire. Cu toate acestea, sunt mereu motivaţi şi pasionaţi de ce fac, muncesc extrem de mult şi ne oferă tot mai des noutăţi şi momente de bună calitate.

Despre „Mam’zelle Nitouche” pot să spun că a fost amuzant, dinamic şi foarte viu. O mare desfăşurare de forţe, decoruri, costume, toţi cei implicaţi au făcut o treabă minunată. Găsiţi câteva date mai tehnice, să zicem, în articolul din ziarul Telegraf, exprimate mai bine decât le pot spune eu acum.

Mie mi-a plăcut foarte mult performanţa minunatei Mădălina Sandu, în rolul principal feminin, dar şi a preferaţilor mei, Cătălin Ţoropoc, Doru Iftene şi Bogdan Sandu, în rolurile principale masculine. Desigur, nici pe ceilalţi nu îi uit, dar cred că, de data asta, ei fost „ingredintele” cheie ale spectacolului. Fără jocul lor scenic şi vocile absolut excepţionale, cu siguranţă nu ar fi fost la fel.

Povestea mi-a amintit de filmele din anii ’50-’60, cu multe încurcături, personaje haioase, situaţii limită rezolvate în mod imprevizibil. O tânără de 18 ani, considerată mândria unui pension de maici, este, în realitate, o tânără care vrea să iasă în societate, căreia îi place să cânte, să meargă la operă, să iubească. De aici şi titlul (în franceză, este o expresie: „faire la Sainte Nitouche” = „a face pe Sfânta Nitouche”…nu există această sfântă, este tocmai pentru a sublinia faptul că desemnează o persoană care pare ceva ce nu este în realitate).

Ar fi atât de multe de spus…şi aveam atâtea idei în căpşor când am început articolul…dar chiar nu cred că frumuseţea spectacolului poate fi redată în simplele mele cuvinte. Mai bine vă las să ascultaţi o bucăţică din acest spectacol şi vă invit să veniţi pe data de 17 mai la următoarea punere în scenă. Vă asigur că merită!

Annie vă doreşte să fiţi o parte activă a vieţii cultural-artistice a Constanţei!

PS: există şi un film, din 1954, cu nume grele ale cinematografiei franceze, cum ar fi Fernandel şi Louis de Funes

PSS: poza aparţine lui Cătălin Ţoropoc şi este „furată” de pe Facebook :D vă rog, menţionaţi sursa în caz de redistribuire :)


Azi am fost la târgul mai sus menţionat. Ca să trecem peste detaliile tehnice şi să ajungem mai repede la impresii: se desfăşoară între 11-15 august (ore de vizitare: 16:00-23:00), într-un pavilion expoziţional, aflat în faţa Studioului Radio Vacanţa Mamaia. Aşadar, dacă sunteţi interesaţi, aveţi timp să mai ajungeţi să vedeţi despre ce este vorba (detalii şi aici).

 

Sursa pozei

 

Părerea mea este că astfel de evenimente sunt binevenite, eu fiind o devoratoare de cărţi. Încerc să ajung la tot ce înseamnă târg de carte şi să plec măcar cu o achiziţie. Azi am plecat cu două. Dar, până să vă menţionez achiziţiile, ceva impresii generale.

Locul e destul de spaţios şi sunt destul de multe edituri prezente, cu o gamă oarecum variată de oferte. Am observat că a devenit un trend pentru edituri să aibă o secţiune de „5 RON” sau „10 RON”, chestie care pe mine mă încântă enorm, pentru că reuşesc să mai cumpăr unele cărţi care mă interesează, la preţuri acceptabile. Pe ici, pe colo, găseam şi cărţi la 3-4 lei (sau unele mai vechi, pornind de la 1 leu chiar)…de asemenea, CD-uri şi mai vechile casete audio erau la ofertă.

Din punctul ăsta de vedere, cred că aproape oricine poate găsi ceva de cumpărat.

Un punct minus (pentru mine) este că, în mare parte, oferta de carte era de beletristică. Eu am căutat şi chestii de specialitate (din domeniul psihologiei) şi erau doar câteva (şi nu chiar din cele mai bune).

Dar, oricum, am văzut diverse domenii prezente: istorie, fizică, religie, pentru copii (foarte multe, ceea ce e foarte bine), „ai noştri ca brazii” (era prezentă Editura Ex Ponto, cu autori din zonă şi multe chestii interesante despre Constanţa/ Dobrogea) şi foooarteee multe cărţi de tip motivaţional, domeniu care am observat că este foarte la modă…tot felul de chestii din alea cu „pentru o viaţă mai bună”, „cum să…” (era inclusiv un soi de Kama Sutra for dummies…asta m-a amuzat tare :D).

Eu, personal, nu cumpăr cărţi de genul. Se bazează pe nişte clişee, în mare parte, pe nişte situaţii oarecum repetitive, dar care nu caracterizează neapărat orice om. De asemenea, exploatează uneori nişte puncte slabe ale oamenilor (sau pe care aceştia nu şi le cunosc foarte bine) şi propun tot felul de tâmpenii ca soluţii. Fraţilor: nu există reţetă a fericirii sau a rezolvării universale a problemelor! Sfaturile sunt ca medicamentele: trebuie recomandate cu mare atenţie şi ţinând cont de specificul fiecărui om…nu toate durerile de cap sunt cauzate de stat în curent, ca să se rezolve cu o aspirină…înţelegeţi ce zic.

În rest, totul bine şi frumos. Lumea nu prea se înghesuia, dar erau destui vizitatori. Exagerat de cald, totuşi. Pavilionul ăla reţinea căldura rău şi te cam sufocai înăuntru.

Per total, a meritat să merg până acolo.

Am plecat extrem de fericită cu 2 tipi pe care i-am găsit acolo: Marin Preda şi Edward de Bono…la ce vă gândeaţi? Am luat „Marele singuratic” şi, respectiv, o carte despre „Gândirea laterală”, intitulată chiar aşa (poate o să vă povestesc odată pe larg ce e cu de Bono ăsta şi de ce e el considerat „tatăl” gândirii creative).

Deci, daţi o fugă până acolo şi spuneţi-i şi lu’ Annie ce impresie v-a făcut.


Ziceam mai devreme că am primit o leapşă cu cărţi de la Lyda…aşa că vreau să o onorez. Mi-a fost destul de uşor, pentru că am ţinut, până acum vreo 2-3 ani, o evidenţă cu tot ce am citit…din păcate, la un moment m-am oprit, aşa că acum mi-a fost greu să îmi amintesc chiar tot ce am citit în ultima perioadă, deci s-ar putea să lipsească nişte cărţi de prin listă.

Sunt în ordine oarecum cronologică…cu unele mă mândresc, cu altele nu prea…dar mi-au îmbogăţit cultura şi viziunea asupra vieţii…aşa că, aveti listuţa mea mai jos :)

Dau leapşa mai departe Smarandei, Gropiţei, Alecii…şi oricui doreşte să o preia.

Încep cu lista a ceea ce vreau să citesc (mă rog, ce aşteaptă prin cameră să fie terminat sau vreau să citesc musai în viitorul apropiat), pentru că e mai scurtă:

– „Codul Da Vino”, Toby Clements (am început-o azi :D)
– „Care-i faza cu cititul?”, Liviu Papadima (coord.)
– „Maria Callas”, David Lelait-Helo
– „La cantatrice chauve. La lecon”, Eugene Ionesco
– „La legge dei nove”, Terry Goodkind
– „Aberaţii de bun-simţ”, Sorin Stoica
– „Calea cea lungă”, Sebastian Barry
– „Golem”, Gustav Meyrink
– „Tratat despre banalitate”, Nicolas Grimaldi
– „Numele trandafirului”, Umberto Eco
– „Jocul cu mărgele de sticlă”, Herman Hesse
– Toate operele surorilor Bronte pe care încă nu le-am citit
– Biblia (puţină spiritualitate e bună uneori)

Ce am citit eu până acum (doar beletristică, nu am inclus cărţile de specialitate):

  1. „Fram, ursul polar”, Cezar Petrescu
  2. „Amintiri din copilărie”, Ion Creangă
  3. „Singur pe lume”, Hector Malot
  4. „Sobieski şi românii”, Costache Negruzzi
  5. „Baltagul”, Mihail Sadoveanu
  6. „Elevul Dima dintr-a şaptea”, Mihail Drumeş
  7. „Scrisoare de dragoste”, Mihail Drumeş
  8. „Invitaţie la vals”, Mihail Drumeş
  9. „Lumea e plină de femei divorţate”, Jackie Collins
  10. „Bărbatul cu ochii de gheaţă”, Heather Graham
  11. „Mara”, Ioan Slavici
  12. „Cartea nunţii”, George Călinescu
  13. „Star Trek”
  14. „Moromeţii”, vol. I + vol. II, Marin Preda
  15. „Viaţa ca o pradă”, Marin Preda
  16. „Hanu Ancuţei”, Mihail Sadoveanu
  17. „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Camil Petrescu
  18. „Crimă şi pedeapsă”, F.M.Dostoievski
  19. „Pădurea spânzuraţilor”, Liviu Rebreanu
  20. „Decameronul”, Giovanni Bocaccio
  21. „Taras Bulba”, Nikolai Gogol
  22. „Domnişoara Christina”, Mircea Eliade
  23. „Maitreyi”, Mircea Eliade
  24. „Enigma Otiliei”, George Călinescu
  25. „Ion”, Liviu Rebreanu
  26. „Cel mai iubit dintre pământeni”, Marin Preda
  27. „D-l Goe…”, „Vizită”, „Bubico”, „Bacalaureat”, „Căldură mare”, „Un pedagog de şcoală nouă”, „În vreme de război”, I.L.Caragiale
  28. „O scrisoare pierdută”, I.L.Caragiale
  29. „Două loturi”, I.L.Caragiale
  30. „Balta-Albă”, Vasile Alecsandri
  31. „Iţic Ştrul, dezertor”, Liviu Rebreanu
  32. „Mizerabilii”, Victor Hugo (doar vol. I + vol. II + vol. III)
  33. „Poveşti”, Ion Creangă
  34. „Alexandru Lăpuşneanul”, Costache Negruzzi
  35. „Moara cu noroc”, Ioan Slavici
  36. „Poezii”, Lucian Blaga
  37. „Totu-i bine când sfârşeşte bine”, William Shakespeare
  38. „Othello”, William Shakespeare
  39. „Alchimistul”, Paulo Coelho
  40. „Răscoala”, Liviu Rebreanu
  41. [Ea era culcată pe patul ei cel alb…], Mihai Eminescu
  42. „Dragostea nu moare”, Maitreyi Devi
  43. „Cântăreaţa cheală”, Eugen Ionescu
  44. „O noapte furtunoasă”, I.L.Caragiale
  45. „Conul Leonida faţă cu Reacţiunea”, I.L.Caragiale
  46. „D’ale carnavalului”, I.L.Caragiale
  47. „Secretul doctorului Honigberger”, Mircea Eliade
  48. „Nopţi la Serampore”, Mircea Eliade
  49. „Jocul ielelor”, Camil Petrescu
  50. „19 trandafiri”, „Dayan”, „La umbra unui crin”, Mircea Eliade
  51. „Meşterul Manole”, Lucian Blaga
  52. „Suflete tari”, Camil Petrescu
  53. „Iona”, Marin Sorescu
  54. „Lecţia”, „Scaunele”, Eugen Ionescu
  55. „Fantomele”, Henrik Ibsen
  56. „Răzvan şi Vidra”, Bogdan Petriceicu Hasdeu
  57. „Cine l-a ucis pe Palomino Molero”, Mario Vargas Llosa
  58. „Procesul”, Franz Kafka
  59. „Dama cu camelii”, Alexandre Dumas-fiul
  60. „Moştenitorul”, Paula Adriana Cozian (Pop)
  61. „De ce iubim femeile”, Mircea Cărtărescu
  62. „Zvăpăiata”, „Salonul nr. 6”, „Profesorul de literatură”, „La conac”, „Soţia”, „Ordinul Anna”, Pecenegul”, „În căruţă”, „Doamna cu căţelul” (nuvele), A.P.Cehov
  63. „Wilhelm Tell”, Friederich Schiller
  64. „Roşu şi Negru”, Stendhal
  65. „Marile speranţe”, Charles Dickens
  66. „Balaurul”, Hortensia Papadat-Bengescu
  67. „Concert din muzică de Bach”, Hortensia Papadat-Bengescu
  68. „Codul lui Da Vinci”, Dan Brown
  69. „Odiseea”, Homer
  70. „Manon Lescaut”, Abatele Prevost
  71. „Divina Comedie”, Dante Alighieri
  72. „La răscruce de vânturi”, Emily Bronte
  73. „Pentru cine bat clopotele”, Ernest Hemingway
  74. „Contele de Monte-Cristo”, Alexandre Dumas
  75. „Livada de vişini”, A.P.Cehov
  76. „Omul din Subterană”, F.M.Dostoievski
  77. „Suflete moarte”, Nikolai Gogol
  78. „Lorelei”, Ionel Teodoreanu
  79. „Prinţul”, Tudor Teodorescu Branişte
  80. „Cişmigiu & compani”, Grigore Popescu Băjenaru
  81. „Jane Eyre”, Charlotte Bronte
  82. „Villete”, Charlotte Bronte
  83. „Beznă invizibilă”, William Styron
  84. „Romanul adolescentului miop”, Mircea Eliade
  85. „Celei care mă judecă”, Alessandro Perissinotto
  86. „O carte închisă”, Gilber Adair
  87. „Psihologia minciunii”, M. Scott Peck
  88. „Mă numesc Roşu”, Orhan Pamuk
  89. „Extemporal la dirigenţie”, George Şovu
  90. „Liceenii rock’n’roll”, George Şovu
  91. „Casa de pe colină”, Cesare Pavese
  92. „Un secret”, Philippe Grimbert
  93. „Poveşti corecte politic de adormit copiii”, James Finn Garner

Sursa pozei


Vă vorbeam acum vreo lună aici despre cât de mult îmi place mie evenimentul „Schimb de Cărţi”. Încă îmi place…ideea în sine mi se pare în continuare senzaţională, cred că poate fi un eveniment deosebit şi cred că are un rol important în viaţa cultural-literară a acestui oraş, unde, oricum, nu se întâmplă mare lucru în această direcţie.

Din păcate, ieri (la a şaptea ediţie a acestui eveniment în Constanţa), lucrurile au stat cât se poate de prost. Ca şi persoană ataşată de „Schimb de Cărţi” şi participant fidel de când a fost lansat, sunt extrem de dezamagită de organizarea deficitara (care, vorba dramaturgului, a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire).

Eu organizez evenimente şi activităţi de tip public de vreo 3 ani încoace, deci am o idee destul de clară despre cum ar trebui organizat ceva ce include participare publică. Nu sunt începătoare, nici mare expertă, am o experienţă considerabilă şi încă învăţ. Orice organizator ar trebui să înceapă (după ce stabileşte scopul evenimentului şi grupul ţintă) prin a avea o planificare a activităţilor/ task-urilor ce trebuie întreprinse pentru un eveniment reuşit sau măcar acceptabil. Sau măcar să ştie care sunt paşii minimi care trebuie urmaţi pentru a asigura o locaţie şi o promovare decentă.

Despre ediţia de ieri a „Schimbului de Cărţi” nu se mai auzise nimic de vreo 2 săptămâni (unele persoane au zis că nici nu ştiau dacă se mai ţine). Să zicem că nu a fost o mare tragedie, deşi e posibil să fi contribuit la absenţa participanţilor.

Punctul culminant, care chiar a trecut de limita bunăvoinţei şi răbdării mele, a fost momentul în care am realizat că suntem doar 4 participanţi…şi subliniez cuvântul participanţi, pentru că doar asta eram…nu organizatori, nu invitaţii speciali care ne-au fost promişi…doar participanţi. Penibil, din punctul meu de vedere.

Eu, ca organizator, dacă am doar 4 participanţi la un eveniment care a fost odată destul de reuşit (şi la care nici măcar eu nu mai particip), încep să îmi pun întrebări. Mă întreb şi care a fost contextul, care au putut fi motivele pentru care oamenii nu au venit (poate o oră aleasă greşit, o locaţie inaccesibilă, poate e vară şi lumea e în vacanţă etc.), dar şi ce am făcut greşit eu, persoana care a organizat (poate nu l-am promovat suficient, poate nu am mai adus nimic nou evenimentului şi lumea s-a plictisit să vină doar ca să se vadă cu aceiaşi 3 oameni şi să schimbe aceleaşi 3 cărţi şi aşa mai departe).

Dar ideea de bază este că ÎMI PUN ÎNTREBĂRI. Ce am făcut greşit şi ce a fost nepotrivit în contextul socio-psiho-artistico-puii mei-cultural ca să am un eşec total. Punându-ţi astfel de întrebări, înveţi, te dezvolţi, capeţi experienţă, găseşti soluţii pe viitor…ajută foarte mult să faci asta. (Bine, eu sunt mai auto-critică şi insist foarte mult pe ce aş fi putut să fac eu mai bine ca să obţin măcar un semi-succes).

Dar când nu realizezi că au existat mai mulţi factori care au dus la eşec şi cauţi doar motive exterioare, care nu ţin de tine, atunci, scuză-mă, înseamnă că nu perseverezi şi nu înveţi din greşeli. Nu poţi să dai mereu vina pe faptul că: ora de fapt a fost prea devreme/ târzie, locaţia de fapt a fost prea departe/ necunoscută/ dubioasă/ neinteresantă, de fapt lumea e în vacanţa (uite că 4 oameni nu erau şi mai ştiu cel puţin vreo 3 care ar fi putut participa, cât să avem un mini-eveniment) şi aşa mai departe.

În general, evit să fiu atât de critică la adresa unui lucru care îmi place foarte mult, dar trebuie să recunosc eşecul acolo unde există.

Şi, până la urmă, dă-o dracu’ de treabă, că am tot dreptul să fiu sictirită şi nervoasă că într-o duminică de vară, la 4 dupa-amiaza, eu am ales să merg la un eveniment, în loc să fac orice altceva, şi mi se oferă o chestie absolut sub mediocritate. Păi unde e respectul pentru fraierul care a vrut să vină la evenimentul tău, deşi organizarea a lăsat de dorit (atenţie, la ediţia asta, celelalte au fost destul de ok)? Unde este relaţia pe care trebuie să o dezvolţi cu susţinătorii tăi când eşti la început de drum? Că, până la urmă, nu organizezi Eurovision, unde ai publicul asigurat indiferent de cât de crappy e organizat, pentru că e mega-important pentru 45 de naţiuni sau câte participă.

Poate asta a fost problema. Că am fost fraieri să mergem atunci când am văzut că scârţâie.

Dar, pentru că vă ziceam că eu sunt o optimistă înnăscută şi incurabilă, sper din tot sufletul ca urmatoarea ediţie să fie iar reuşită, să regăsesc motivul pentru care am mers in the first place la acest eveniment. Apropo de asta, următoarea ediţie cică e în octombrie…că doar e mai simplu să anulezi ceva, decât să cauţi soluţii pentru reuşită, nu?

„Noi să fim sănătoşi!”, cum zicea un prieten mai vechi. Vedem ce se mai întâmplă până în octombrie.

Până atunci, Annie hopes for the best :)

PS: sper să nu o ia nimeni personal, în cazul în care aţi avut astfel de experienţe ca organizatori, este pur şi simplu părerea mea şi mi-am exprimat of’ul apropo de jignirea care mi-a fost adusă ca şi participant al unui eveniment (şi sper că am exprimat şi of’ul Smarandei…ştie ea de ce :P)

Sursa pozei


Apreciez mult ce se intampla la Teatrul de Vara Jupiter, ma bucur sa vad ca pe acest litoral al nostru mult (si pe drept) criticat, exista si viata culturala.

Acum, prin comparatie cu orasul nostru, acesta din urma pierde puncte. In Constanta nu exista evenimente de „cultura si civilizatie” (desigur, asta daca nu putem incadra in aceasta categorie toate party-urile si special event-urile din cluburile de multe fite, dar doi bani).

Asadar, Jupiter, o statiune asa micuta cum e ea, are destule spectacole saptamanale de calitate (cred ca niste oameni care il aduc pe Malaele in spectacol, au niste standarde bine determinate).

Nu am reusit sa ajung inca la niciun spectacol, dar am vazut „Podu’„, cu Horatiu Malaele si George Ivascu, in rolurile principale, la Casa de Cultura din Constanta (unde era 80 lei biletul…in Jupiter este doar 20 lei…incomparabil mai ieftin) si pot sa spun ca este o piesa exceptionala. Actorii sunt extrem de talentati, piesa este foarte bine scrisa si interpretata impecabil. Cand am fost eu la spectacol, s-a aplaudat cel putin 10 minute fara intrerupere. Asta e un exemplu, pentru a va da seama de ce apreciez asa mult acest teatru.

Asadar, piesele sunt bine alese, zic eu. In plus, se colaboreaza cu multe teatre din tara si au in program destul de multe piese interesante, pe care chiar vreau sa le vad, pentru a mai schimba un pic peisajul cultural-artistic din ultima perioada (adica ala inexistent).

De asemenea, exista si concerte ale unor artisti cunoscuti, talentati (indiferent de gen, conteaza calitatea muzicii), la care merita sa mergi pentru a mai diversifica registrul concertelor frecventate in mod obisnuit. Eu, de exemplu, nu ascult Tudor Gheorghe sau Loredana, dar mi-a placut ideea concertelor lor si, pentru un pret oricum mai mic decat in Constanta, m-as fi dus, daca as fi avut ocazia.

Nu i-au uitat nici pe cei mici. Au un spectacol simpatic chiar azi („Tiribam tiribam”), sustinut de Trupa Zurli, de teatru pentru copii, combinat cu numere de magie, din ce am citit pe site. Foarte frumos!

Cred ca si-au stabilit bine…prioritatile, sa le zicem. Din acest motiv, eu, personal, ii consider un suflu nou pe litoral. Pentru ca au curajul de a aduce actori, cantareti si spectacole care, in general, nu sunt pentru publicul larg. Puteau sa aiba si ei aceleasi spectacole din Mamaia, cu nume „sonore” de manelisti, cantareti de muzica populara destul de talentati (care, din pacate, se preteaza la show-uri ridicole, de calitate indoielnica) si „actori” de comedie, care folosesc aceleasi glume rasuflate si penibile.

Dar au ales sa fie altfel. Sa faca ceva nou, sa incerce sa insufle turistilor si localnicilor simpatia macar, daca nu iubirea, pentru teatru si muzica buna, elaborata, gandita.

Pana in acest moment, chiar cred ca au facut o treaba, sa speram ca nu avem surprize pana la finalul sezonului (desi in program nu se anunta nimic dubios).

Va recomand sa le urmariti pagina de Facebook, care mi se pare un pic mai actualizata decat site-ul (nu ca acesta nu ar fi, dar se posteaza mai repede informatii si impresii pe FB).

Annie are toata admiratia pentru acest teatru si spera sa ajunga la urmatoarea piesa de teatru, „Scandal la Opera”, pe 5 august.

Ne vedem acolo!


Ieri (26 iunie) s-a întâmplat a şasea (dacă nu mă înşel) ediţie a evenimentului „Schimb de cărţi”, din Constanţa.

Este un eveniment care mie îmi place mult, mai ales ca idee. Chiar dacă ea a pornit de la Bucureşti şi nu suntem noi iniţiatorii, asta contează mai puţin. Din contră, însuşi faptul că există un eveniment desfăşurat în mai multe oraşe din ţară, care îşi propune să strângă la un loc oameni cât mai diverşi care să discute despre un subiect comun (CĂRŢILE), mie mi se pare excepţional. Eu iubesc cărţile, citesc cât pot de mult şi încerc mereu să descopăr autori şi stiluri noi, aşa că „Schimb de cărţi” a venit mănuşă.

Îmi place să mă întâlnesc cu oameni pe care îi ştiu sau nu, într-un cadru informal, dar mereu plăcut, pentru a face schimb de cărţi, dar şi de idei, informaţii, impresii cu privire la orice ne-ar putea veni în minte legat de acest subiect. Este un sentiment absolut remarcabil, iar procesul în sine îmi menţine creierul activ şi „dătător” de idei.

De asemenea, faptul că pot împrumuta cărţi pe care uneori nu le găsesc la bibliotecă sau nu am bani să le cumpar, este un mare avantaj, de care profit la maxim şi împrumut câte cărţi pot, spre exasperarea prietenilor, care îmi spun mereu că nu voi avea timp să le citesc pe toate (şi uneori au dreptate…dar încercarea moarte n-are).

Şi chiar dacă unele cărţi se găsesc la bibliotecă sau nu sunt scumpe, cred că e foarte simplu faptul că vezi cartea pe masă în faţa ta şi te gândeşti că poate nici nu te-ai fi uitat la cartea aceea în alt context…dar aşa, e acolo, e la dispoziţia ta, nu trebuie să o cumperi, poţi şi să ceri impresii de la persoana care a adus-o şi poţi descoperi lucruri noi. Aşa am „pus mâna” pe nişte cărţi foarte bune, pe care poate le-aş fi trecut cu vederea, pentru simplul fapt că mă gaâdeam că nu sunt stilul meu sau că nu aş vrea să dau banii pe ceva care nu îmi place.

Iar oamenii care vin la acest eveniment sunt deosebiţi prin faptul că toţi au statutul de „iubitori ai cărţilor”…şi atât…acolo nimeni nu este student, frate, vânzător sau funcţionar…lucru care face schimbul de idei să se desfăşoare „fără emfază”, cum bine a observat o bună prietenă de-a mea.

Aşadar, în condiţiile în care 90% din timpul meu se împarte între muncă, muncă (da, de două ori :D) şi cursuri de formare, este revigorant să am timp pentru o pasiune mai veche, dar care mereu se actualizează şi revitalizează în mine – cititul.

Într-adevăr, acest eveniment m-a cucerit de la început (nu am ratat nicio întâlnire până în acest moment) şi bineînţeles că sunt lucruri care pot fi îmbunătăţite, dar este foarte bine că îl avem şi se întâmplă.

Sper ca tot mai mulţi oameni din oraş să vină la acest eveniment. Eu cred că merită şi aduce mari satisfacţii minţilor noastre asaltate de proasta calitate, care a devenit o stare generală.

Este un mod de evadare în fiecare lună, pentru lumea aglomerată a lui Annie şi a celorlalţi…


Aşa sunt eu :)

Abonează-te la blog prin e-mail.

Alătură-te altor 38 de urmăritori

Cele mai pufoase fulare!

Câţi au dat click până acum? (din 24.06.2011)

  • 38,194 omuleţi


Înscris pe:

Recomand

Jovis Homemade Beauty