Spectacol unic în Constanţa – „MARUSSIA – Din sufletul Rusiei”


Cine nu a auzit celebra „Kalinka”? Cine nu ştie povestea soldaţilor care şi-au lăsat acasă iubita („Katiuşa”) ca să plece la război şi au compus această melodie? Cine nu cunoaşte stilul rusesc, ce îţi ajunge la suflet de la primele acorduri?

Avem ocazia să ne delectăm cu aceste melodii celebre ruseşti, dar şi cu multe altele, la fel de cunoscute şi pline de emoţie, şi în orăşelul nostru de la malul mării. Într-o iniţiativă originală, echipa TNOB „Oleg Danovski” ne aduce, pentru a doua oară, acest spectacol dinamic, sensibil şi plin de pasiune.

L-am urmărit prima oară ţinându-mi respiraţia, ca să nu cumva să pierd vreo notă, vreun sunet, vreo mişcare. Sunt sigură că îl voi urmări şi a doua oară la fel de emoţionată.

Este un spectacol grandios, viu şi plin de vitalitate. Este o mobilizare de forţe, de oameni, de suflete şi energii. Este un spectacol pe care vi-l recomand din tot sufletul şi pe care merită să îl (re-re-re….re)vedeţi.

Toate acestea joi, 10 mai, începând cu ora 19:00, la binecunoscutul TNOB „Oleg Danovski” Constanţa. Biletele sunt între 15 şi 25 RON, în funcţie de locul în sală, şi există şi reduceri pentru studenţi.

Annie vă aşteaptă!

PS: o mică mostră de data trecută, ca să vedeţi că merită :)

PSS: evenimentul de FB

Reclame

Numai „Schimb de Cărţi” nu a fost…


Vă vorbeam acum vreo lună aici despre cât de mult îmi place mie evenimentul „Schimb de Cărţi”. Încă îmi place…ideea în sine mi se pare în continuare senzaţională, cred că poate fi un eveniment deosebit şi cred că are un rol important în viaţa cultural-literară a acestui oraş, unde, oricum, nu se întâmplă mare lucru în această direcţie.

Din păcate, ieri (la a şaptea ediţie a acestui eveniment în Constanţa), lucrurile au stat cât se poate de prost. Ca şi persoană ataşată de „Schimb de Cărţi” şi participant fidel de când a fost lansat, sunt extrem de dezamagită de organizarea deficitara (care, vorba dramaturgului, a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire).

Eu organizez evenimente şi activităţi de tip public de vreo 3 ani încoace, deci am o idee destul de clară despre cum ar trebui organizat ceva ce include participare publică. Nu sunt începătoare, nici mare expertă, am o experienţă considerabilă şi încă învăţ. Orice organizator ar trebui să înceapă (după ce stabileşte scopul evenimentului şi grupul ţintă) prin a avea o planificare a activităţilor/ task-urilor ce trebuie întreprinse pentru un eveniment reuşit sau măcar acceptabil. Sau măcar să ştie care sunt paşii minimi care trebuie urmaţi pentru a asigura o locaţie şi o promovare decentă.

Despre ediţia de ieri a „Schimbului de Cărţi” nu se mai auzise nimic de vreo 2 săptămâni (unele persoane au zis că nici nu ştiau dacă se mai ţine). Să zicem că nu a fost o mare tragedie, deşi e posibil să fi contribuit la absenţa participanţilor.

Punctul culminant, care chiar a trecut de limita bunăvoinţei şi răbdării mele, a fost momentul în care am realizat că suntem doar 4 participanţi…şi subliniez cuvântul participanţi, pentru că doar asta eram…nu organizatori, nu invitaţii speciali care ne-au fost promişi…doar participanţi. Penibil, din punctul meu de vedere.

Eu, ca organizator, dacă am doar 4 participanţi la un eveniment care a fost odată destul de reuşit (şi la care nici măcar eu nu mai particip), încep să îmi pun întrebări. Mă întreb şi care a fost contextul, care au putut fi motivele pentru care oamenii nu au venit (poate o oră aleasă greşit, o locaţie inaccesibilă, poate e vară şi lumea e în vacanţă etc.), dar şi ce am făcut greşit eu, persoana care a organizat (poate nu l-am promovat suficient, poate nu am mai adus nimic nou evenimentului şi lumea s-a plictisit să vină doar ca să se vadă cu aceiaşi 3 oameni şi să schimbe aceleaşi 3 cărţi şi aşa mai departe).

Dar ideea de bază este că ÎMI PUN ÎNTREBĂRI. Ce am făcut greşit şi ce a fost nepotrivit în contextul socio-psiho-artistico-puii mei-cultural ca să am un eşec total. Punându-ţi astfel de întrebări, înveţi, te dezvolţi, capeţi experienţă, găseşti soluţii pe viitor…ajută foarte mult să faci asta. (Bine, eu sunt mai auto-critică şi insist foarte mult pe ce aş fi putut să fac eu mai bine ca să obţin măcar un semi-succes).

Dar când nu realizezi că au existat mai mulţi factori care au dus la eşec şi cauţi doar motive exterioare, care nu ţin de tine, atunci, scuză-mă, înseamnă că nu perseverezi şi nu înveţi din greşeli. Nu poţi să dai mereu vina pe faptul că: ora de fapt a fost prea devreme/ târzie, locaţia de fapt a fost prea departe/ necunoscută/ dubioasă/ neinteresantă, de fapt lumea e în vacanţa (uite că 4 oameni nu erau şi mai ştiu cel puţin vreo 3 care ar fi putut participa, cât să avem un mini-eveniment) şi aşa mai departe.

În general, evit să fiu atât de critică la adresa unui lucru care îmi place foarte mult, dar trebuie să recunosc eşecul acolo unde există.

Şi, până la urmă, dă-o dracu’ de treabă, că am tot dreptul să fiu sictirită şi nervoasă că într-o duminică de vară, la 4 dupa-amiaza, eu am ales să merg la un eveniment, în loc să fac orice altceva, şi mi se oferă o chestie absolut sub mediocritate. Păi unde e respectul pentru fraierul care a vrut să vină la evenimentul tău, deşi organizarea a lăsat de dorit (atenţie, la ediţia asta, celelalte au fost destul de ok)? Unde este relaţia pe care trebuie să o dezvolţi cu susţinătorii tăi când eşti la început de drum? Că, până la urmă, nu organizezi Eurovision, unde ai publicul asigurat indiferent de cât de crappy e organizat, pentru că e mega-important pentru 45 de naţiuni sau câte participă.

Poate asta a fost problema. Că am fost fraieri să mergem atunci când am văzut că scârţâie.

Dar, pentru că vă ziceam că eu sunt o optimistă înnăscută şi incurabilă, sper din tot sufletul ca urmatoarea ediţie să fie iar reuşită, să regăsesc motivul pentru care am mers in the first place la acest eveniment. Apropo de asta, următoarea ediţie cică e în octombrie…că doar e mai simplu să anulezi ceva, decât să cauţi soluţii pentru reuşită, nu?

„Noi să fim sănătoşi!”, cum zicea un prieten mai vechi. Vedem ce se mai întâmplă până în octombrie.

Până atunci, Annie hopes for the best :)

PS: sper să nu o ia nimeni personal, în cazul în care aţi avut astfel de experienţe ca organizatori, este pur şi simplu părerea mea şi mi-am exprimat of’ul apropo de jignirea care mi-a fost adusă ca şi participant al unui eveniment (şi sper că am exprimat şi of’ul Smarandei…ştie ea de ce :P)

Sursa pozei