Annie redescoperă "oraşul de la malul mării"

Posts Tagged ‘folk


Pe aşa o arşiţă, gândul meu zboară la un poem cu umeri goi, la înserat, pe malul mării liniştite, în cea mai frumoasă companie pe care o pot avea…ehh, ce frumos e să visezi într-o zi caldă de primăvară ♥

Annie vă lasă în compania minunatei şi regretatei Tatiana Stepa :)

Anunțuri

…mai stai…

…mai vino…

…mai strânge-mă în braţe…

…mai şopteşte-mi infinitul…

…mai cântă-mi culorile…

…mai iubeşte-mă…

mai Annie ca oricând :)


De câteva zile sunt în extaz, pentru că anul a pornit bine şi în oraşul nostru mioritic şi s-au anunţat deja 3 concerte de muzică folk (v-am mai povestit despre pasiunea mea nebună pentru folk, nu insist :D).

Toate trei îl implică pe Walter Ghicolescu, despre care v-am povestit câte ceva aici. Ce nu v-am povestit este că din luna noiembrie sunt responsabilul lui de PR (lucru de care sunt maxim de încântată!!!). Aşa că am şi mai multe motive să mă plimb pe la concerte. Nu detaliez acest aspect, că nu e nici locul, nici momentul.

Aşadar, dacă vreţi să îmi ţineţi companie, mă găsiţi în următoarele locuri:
I) Pe 27 ianuarie, la Mangalia, în La Scena*
II) Pe 28 ianuarie, în Constanţa, în RenardCafe
III) Pe 11 februarie, în Constanţa, în Amster’s – la acest concert va cânta şi EMERIC IMRE, pe care îl iubesc şi îl ador, deci este un dublu motiv să veniţi…aşa combinaţie de folkişti nu găsiţi prea des, să ştiţi.

*fiecare link reprezintă evenimentul pe Facebook, unde puteţi afla detalii despre concerte

În sfârşit, parcă intră şi oraşul nostru în rând cu lumea şi nu îl mai ocolesc artiştii :)))

Annie vă lasă pe ritmuri de folk minunat ♥♥♥

Walter Ghicolescu – Telefon peste moarte

Emeric Imre – Muntele

***ambele melodii sunt pe versurile lui Adrian Păunescu***


Iată că au trecut deja 4 ani de când ne-a părăsit Moţu Pittiş.

Un artist şi un om extraordinar, pe care, din păcate, eu am ajuns să îl descopăr destul de târziu…dar, mai bine mai târziu, decât niciodată. Regret doar că nu am reuşit să îl văd live. Ar fi fost senzaţional :)

Este cunoscut pentru inteligenţa şi umorul său, prin care reuşea să îşi apropie publicul de fiecare dată.

Aşadar, in memoriam Florian „Moţu” Pittiş…


Azi este ziua unuia dintre folkistii mei preferati: Mircea Baniciu. Imi place mult si ce a cantat la Pasarea Colibri, dar si ce canta pe cont propriu. Este un artist desavarsit, dupa parerea mea, este extrem de talentat, iar concertele lui sunt mereu extrem de energice si amuzante. Este un tip foarte inteligent si stie mereu cum sa interactioneze cu publicul. Mai ales in locatiile mai mici, se creeaza o atmosfera foarte frumoasa, prieteneasca.

Asa ca, astazi, Annie ii spune „LA MULTI ANI” si la multe cantari!

Sursa pozei


Şi a fost o atmosferă absolut senzaţională, din punctul meu de vedere. Desigur, până a urcat pe scenă Guess Who, pe care nu doream să îl/îi văd (încă nu m-am lămurit dacă e un tip sau o trupă, că erau 3 pe scenă :D), pentru simplul motiv că nu aveau ce să caute la un festival de folk.

Dar, în rest, seara a fost foarte reuşită. Punctele bune au fost, ca şi în prima seară, omagiile aduse celor care nu mai sunt printre noi, prin rularea de imagini, versuri şi ascultarea melodiilor în sine. Ăsta a fost un punct pozitiv pentru organizatori, care au „sfeclit-o” la faza cu hip-hop’ul la Folk You.

Seara a început cu băieţii de la Folk Frate!, pe care nu îi mai ascultasem până acum, dar care au fost foarte tari, prin prezenţa scenică şi melodiile bine alese. Au fost amuzanţi, au cântat bine şi au făcut atmosferă cât au fost pe scenă. Şi au fost singurii (şi i-am iubit pentru asta) care s-au preocupat de curăţenia plajei şi care au încurajat publicul să strângă toate deşeurile la final. A venit fix pe sufletul meu, fiind o ecologistă convinsă.

Au urmat vreo 2-3 mini-recitaluri la care, sincer, nu am fost atentă, pentru că nu m-au impresionat în mod deosebit (chiar au reuşit să mă calce un pic pe nervi, prin afectarea şi importanţa pe care şi-o alocau singuri unii dintre „marii” artişti). Aşa că, îmi pare rău, nu voi putea detalia aceste momente.

Pot, însă, să vorbesc la nesfârşit despre Maria Gheorghiu, pe care o iubesc din tot sufletul şi care este una dintre cele mai bune voci ale folkului românesc din acest moment (alături de Zoia şi Magda). Este mereu o prezenţă sensibilă şi deosebită, cu o voce de excepţie, emoţionantă şi pătrunzătoare. Are un stil aparte, inconfundabil, care mă surprinde şi mă mişcă de fiecare dată când o ascult (fie că e live, fie că e obsesiv pe iPod). Consider că, pe bună dreptate, este prinţesa noastră de Mangop şi se ridică, fără greşeală, la înălţimea aşteptărilor noastre. La finalul mini-recitalului ei, nu am putut să spunem decât „Bravo, Maria!” şi „Te iubim!”.

A urmat Adrian Berinde, pe care mi-am dorit foarte mult să îl văd în concert. L-am descoperit acum câţiva ani buni şi am fost extrem de încântată să aflu că s-a întors de curând în lumea muzicii (din care, de fapt, nu a plecat, doar a luat o pauză), a scos un album nou şi a cântat şi la Folk You. Show-ul a fost excepţional, a cântat şi melodii mai vechi, care l-au făcut cunoscut, dar şi melodii de pe noul album (de care sper să fac rost cât mai curând, că ieri am uitat să îl cumpăr din Vamă).

Publicul a fost în extaz când a urcat pe scenă Emeric Imre, un artist desăvârşit, care încântă de fiecare dată prin talent, haz şi prezenţa scenică deosebită. De această dată, a fost în formula de Emeric Set, adică trupa constituită de el şi pe care am văzut-o prima oară pe scenă. Spectacolul a fost mai mult decat reuşit, toţi am fredonat versurile lui binecunoscute şi am rămas stupefiaţi când a plecat de pe scenă fără să cânte „Nebun de alb”. S-a pus la cale o mică mişcare de rezistenţă şi aproape tot publicul a început să fredoneze repetitiv refrenul „Nebunului de alb”, în speranţa că îl vom readuce pe scenă. Am crezut că nu a avut efect, pentru că a început recitalul celor de la Taxi, dar, probabil într-o pasă bună a organizatorilor, a fost lăsat să urce iar pe scenă după ce a terminat trupa Taxi şi să ne cânte melodia mult aşteptată. A fost un moment emoţionant şi de bucurie colectivă, aş zice.

Cei de la Taxi au fost foarte tari. Nu cântă folk, dar cântă ceva înrudit: rock. Oricum, au o muzică de calitate, iar Dan Teodorescu este un tip extrem de talentat şi chiar a reuşit să creeze o conexiune deosebită cu publicul. Pe lângă piesele lor celebre, piesa de rezistenţă a fost „Dramă-n Vamă”, pe care au cântat-o pentru prima oară, pentru că doar ce au compus-o ieri. Piesa vorbeşte despre modul în care „s-a stricat” Vama, în care vedem palmieri, piscine, limuzine şi telegondole. A avut un succes aşa mare, încât au cântat-o de 3 ori! Foarte tare!

Ultimul recital la care am asistat a fost cel al lui Vale (Vasile Şeicaru). Cred că nici nu mai are sens să detaliez, pentru că se ştia dinainte că va fi senzaţional, au fost momente de neuitat, Vale a fost, ca de obicei, excepţional, ne-a cântat melodiile care l-au consacrat, dar şi câte ceva de pe noul album (din câte am înţeles de la cei mai cunoscători ca mine…recunosc că eu ştiam doar melodiile mai vechi).

Pe scurt, seara a fost de excepţie, am simţit acel fior folk, pe care nu îl pot descrie şi nu poate fi înţeles, doar trăit.

Din păcate, ideea organizatorilor cu Puya mi-a tăiat avântul pentru această seară, la care nu o să mai asist. De asemenea, ultima seară e cam slăbuţă, la nivel de folkişti prezenţi (desigur, din punctul meu de vedere) şi aş fi mers doar ca să îl văd pe Ducu Bertzi. Dar nu cred că o să fac asta, ţinând cont de restul elementelor, pentru că nu mă încântă foarte tare.

Annie vă doreşte cât mai mult folk în această zi minunată de vară!


…am rămas profund emoţionată şi cu un gust amărui, în acelaşi timp.

Desigur, a fost impresionant să îi văd din nou pe artiştii mei preferaţti, folkişti adevăraţi, care te mişcă, efectiv, la fiecare apariţie pe scenă, dar şi folkişti debutanţi, foarte talentaţi.

Gustul amărui, însă, se datorează organizării deficitare, atât din cauza faptului că există nume care nu au nicio legătură cu folkul la un festival de folk, cât şi pentru faptul că, pentru prima oară, nu li s-a permis folkiştilor să aibă bis-uri…mai mult decât atât, imediat ce ieşeau de pe scenă, organizatorii tăiau scurt oportunitatea publicului de a aclama, măcar, folkistul ce şi-a oferit muzica şi sufletul pe scenă, dând muzica la maxim, astfel încât publicul să nu se mai audă. Cred că acest lucru a fost neprofesionist şi, până la urmă, foarte urât…aceşti oameni fac eforturi să ajungă la Folk You, să îl omagieze pe Moţu Pittiş, dar şi pe alţi artişti care ne-au părăsit prea devreme, îşi dezvăluie sufletul şi trăirile pe scenă, au o conexiune absolut deosebită cu publicul…iar organizatorii le taie dreptul lor de a fi aclamaţi de public şi de a li se cere bis-uri, în semn de apreciere a muncii lor.

Asta m-a scandalizat, poate, mai mult decât faptul că o să cânte Puya la Folk You. Acest om îmi este absolut indiferent, nu sunt nici pro, nici contra Puya, nu ascult, dar nici nu mă incomodează…pe scurt, nu am nimic cu el şi nici el cu mine. Trebuie, totuşi, să recunosc că am fost scârbită de atitudinea organizatorilor şi de ideea „senzaţională” de a include hip-hop la acest festival.

Am înţeles ideea cu rock-ul…e ok, sunt genuri înrudite, cei mai mulţi folkişti ascultă şi rock, deci nu m-a deranjat atât de tare, deşi festivalul se numeşte „FOLK You”, cu accent pe „folk”. Dar hip-hop?? Ce treabă are? Unde mai e spiritul folkist, spiritul acela în onoarea căruia Moţu Pittiş a creat acest festival, care e un soi de manifest, până la urmă…un manifest al libertăţii, al iubirii pentru muzica bună, mare, plajă şi viaţă?

Mulţi iubitori ai folkului au spus că Moţu Pittiş se răsuceşte în mormânt văzând în ce s-a transformat ideea lui senzaţională…şi cred că aşa e.

Nu am nimic cu alte genuri de muzică, atâta timp cât sunt de calitate…nu mă incomodează decât în condiţiile în care la un festival folk se amestecă borcanele şi iese un terci de neimaginat.

Dar, pentru a reveni la părţile mai bune ale festivalului, trebuie să spun că a început foarte bine. Aseară au cântat artişti foarte talentaţi. Pe unii îi iubesc şi m-am dus special pentru ei, pe unii nu îi ştiam, dar i-am apreciat pentru muzica lor, pe care am descoperit-o cu această ocazie.

S-a început cu Strada Mare, despre care nu ştiam mare lucru (şi încă nu ştiu, drept să spun), dar care au cântat foarte bine şi chiar mi-au plăcut. A fost un început foarte bun pentru prima seară de festival.

A urmat o folkistă debutantă la acest festival, dar extrem de talentată, Claudia Ciobanu (şi aveţi un link către blog-ul ei). Are o voce foarte frumoasă, muzică şi versuri foarte bune şi o prezenţă deosebită pe scenă. Mi-a plăcut foarte mult, am văzut în ea spiritul acela tânăr al folkistului care crede că muzica folk trebuie şi va fi dusă mai departe.

Despre Jonathan David nu ştiu mare lucru, nu cântă folk, nu m-a impresionat în mod deosebit. A făcut vreo 2 cover-uri şi a cântat şi vreo 2 piese proprii. Nu sunt fană al genului său, dar e un tip talentat, care cred că a plăcut multora din cei prezenţi.

Şi, în sfârşit, atmosfera a devenit cu adevărat emoţionantă când, pentru a anunţa intrarea în scenă a Magdei Puşkas, a fost pusă o melodie a mult-regretatei Tatiana Stepa („Rugă la Marea Neagră” ). Magda a fost superbă, ca întotdeauna…o prezenţă de excepţie, o voce minunată, cu adevărat, a muzicii folk. Acompaniată de Vali Moldovan, a cântat piese celebre, care au mişcat publicul…a fost un moment de nedescris în cuvinte (oricât de „clişeistic” ar părea), pe care l-am apreciat şi l-am simţit foarte puternic.

Iar momentul meu preferat a fost, fără îndoială, reprezentat de apariţia pe scenă a folkistei sufletului meu, Zoia Alecu. Are cea mai frumoasă şi mai puternică voce pe care am auzit-o vreodată, o voce care poate fi extrem de sensibilă şi cutremurătoare în acelaşi timp. De fiecare dată când cântă Zoia, nu mă mişc din loc şi nu pot face altceva decât să privesc, să ascult, să simt şi să fredonez versurile melodiilor mele de suflet. Bineînţeles, nu putea încheia mini-recitalul (ţinând cont de faptul că nu au lăsat-o să aibă un bis…doar Magda a scăpat, ca prin urechile acului, cu un scurt bis) decât prin a ne cânta „Frică mi-e că mor ca mâine”, a Mariei Tănase. Doar Zoia o poate egala (chiar depăşi, în concepţia mea proprie şi personală) pe Maria Tănase.  Bravo, Zoia!

A urmat Basorelief, un gen de muzică ce nu mă încântă prea tare, nu au cam avut ce să caute la Folk You, după părerea mea, şi au avut un recital prea lung, comparativ cu Magda şi Zoia, care ar fi meritat mai mult timp pe scenă, întrucât publicul chiar le iubeşte şi le-a aplaudat minute în şir.

Adrian Sărmăşan a cântat foarte frumos, acompaniat de Laci Kovacs, Jimi Laco, dar şi Zoia Alecu. Are melodii foarte reuşite, o voce foarte bună şi o prezenţă scenică destul de puternică. Pe scurt, a avut un recital frumos, de calitate şi care a impresionat prin talentul său.

Despre Tudor Gheorghe cred că nu trebuie să spun mare lucru. Este foarte cunoscut, foarte talentat, sunt unele melodii care îmi plac, deşi nu sunt o fană foarte mare a genului pe care îl promovează. Dar trebuie să recunosc talentul acolo unde există, iar acest om chiar îl are. Jos pălăria în faţa lui!

Mircea Vintilă este unul dintre preferaţii mei. Îl ador, efectiv. Are o voce senzaţională, foarte caldă şi pătrunzătoare, nişte melodii superbe…ce mai, e un artist desăvârşit! Desigur, nu a fost lăsat nici el să aibă un bis, deşi publicul ar fi dorit asta. Dar prestaţia lui şi a trupei Brambura a fost excepţională şi chiar m-am bucurat că fost printre numele care au deschis Folk You 2011.

Nu l-am înţeles (şi nici nu am încercat, sincer, deoarece am plecat după prima melodie) pe Florin Chilian. Nu îl ascult, dar nici nu îmi displace. Mi se pare un tip talentat, nu mă incomodează, în general, îmi este neutru. Dar aseară nu am înţeles ce a dorit să realizeze. A tot zis că are chef de ceartă şi provoca publicul să îl huiduiască (a întrebat, chiar, dacă nu avem nişte ouă, roşii, că el are chef de ceartă). A invocat numele lui Moţu Pittiş, nu ştiu cu care scop, pentru că nu a reuşit decât să scandalizeze publicul prezent…în fine, nu am înţeles ce vroia, dacă a venit să cânte sau să se dea în spectacol. Mi s-a părut de prost-gust ce încerca el să facă acolo, orice ar fi fost acea manifestare, aşa că am plecat liniştiţi după prima lui melodie.

Nu am prins Zdob şi Zdub, dar sunt sigură că au avut un recital bun, deoarece sunt foarte talentaţi şi, în general, am văzut că ştiu să facă atmosfera.

Ok, m-am întins fooooarte mult, dar Folk You merită. Sunt multe de zis despre acest festival, aşa că mi-am alocat tot spaţiul necesar.

Acum Annie se pregăteşte pentru a doua seară de folk, care se anunţă a fi extrem de reuşită, dacă ne luăm după numele prezente pe afiş.


Aşa sunt eu :)

Abonează-te la blog prin e-mail.

Alătură-te altor 38 de urmăritori

Cele mai pufoase fulare!

Câţi au dat click până acum? (din 24.06.2011)

  • 38,194 omuleţi


Înscris pe:

Recomand

Jovis Homemade Beauty