Hai să lăsăm ipocrizia…


V-am mai zis că sunt o persoană optimistă şi că îmi place să scriu despre lucruri frumoase sau să văd partea bună cam în orice. Azi voi aborda şi partea mai puţin bună.

Aşadar, partea bună în articolul meu de ieri (despre religia mea) este că a impulsionat oamenii să discute şi să îşi expună ideile. Partea mai puţin bună este că am detectat o ipocrizie crasă.

Sursa pozei

De ce?

Păi să o luăm aşa: am scris destule articole despre cât de mare şi tare şi extraordinar de interesantă este muzica folk (în care am menţionat clar sau am dat de înţeles că manelele sunt execrabile, muzica de tip comercial mi se pare o prostie, iar house-ul nu îl înţeleg nici să mă tai); am scris despre cât de mult iubesc muzica clasică şi am încercat să vă conving/ încurajez/ îndemn să ascultaţi şi voi, măcar uneori, că cică face bine la suflet (aşa zic eu); am scris în mod repetat despre cum apreciez eu fenomenul eco şi cât de bine şi uşor este să fim eco şi nu ar trebui să distrugem Planeta şi bla; am scris despre infinta influenţă pozitivă a cititului şi a cărţilor şi a culturii.

Şi?

Şi nu mi-a zis nimeni că le-am jignit genul muzical preferat, că încerc să bag pe gât muzica folk (pe care, oricum, o ascultă puţini oameni), că i-am jignit impunându-le muzica clasică, că le-am lezat dreptul de a distruge Planeta după cum au chef cu fanatismul meu ecologic, că încerc să promovez cititul, ca stil de viaţă şi doctrină, deşi nu a ajutat pe nimeni vreodată etc.

Însă la UN articol despre religie pe care îl scriu (în care, să ne înţelegem, mi-am exprimat o trăire personală, nu am făcut „propagandă”…şi puteţi verifica în arhivă că e unicul articol…până acum :P), lumea „sare de fund în sus”, că nu ştiu ce am încercat să fac şi că le-am jignit non-credinţa.

Eu mă întreb: ca oameni care nu dau doi bani pe religie şi Dumnezeu, dar îşi leagă prietenii pe baze de tip muzica preferată şi hobby-uri (aşa au dat de înţeles…este o simplificare doar, nu interpretaţi), de ce primul subiect îi scandalizează, dar al doilea nu? Păi dacă nu îţi pasă de religie, de ce te agiţi? Dacă e mai important că asculţi acelaşi gen de muzică cu prietenii tăi (scuzaţi cacafonia, mi-e lene să caut un mod de a o evita :D), atunci de ce nu te scandalizezi că încerc să îţi impun muzica mea?

Ideea este că, deşi unii susţin că nu le pasă de religie şi Biserică şi sunt nişte prostii, fac cam mult tam-tam pe tema asta, dar nu reacţionează la lucrurile de care cică le pasă.

Deci eu cred că sunt ipocriţi (da, jignirea/ lezarea/ nesimţirea mea este intenţionată…îmi voi cere scuze la final :P), care nu vor să recunoască faptul că religia/ credinţa înseamnă ceva pentru ei, din moment ce se agită atât de tare.

Pentru mine, logica spune că „nu-ţi pasă, nu te agiţi”.

Nu vă obosiţi să mă contraziceţi, să îmi răstălmăciţi cuvintele şi să vă explicaţi atitudinea, încercând să îmi arătaţi că voi aveţi dreptate. Chiar nu este necesar. Vă dau dreptate, vă respect alegerile şi părerile, vă mulţumesc că existaţi şi că îmi îmbogăţiţi viaţa în felul vostru şi îmi cer scuze în mod sincer (mă credeţi sau nu) pentru jignirea pe care v-am adus-o prin acest articol. A fost doar un mod de a clarifica un aspect care m-a deranjat. Atâta timp cât vă respect, nu văd care este motivul pentru care unii dintre voi nu m-au respectat şi mi-au vorbit atât de agresiv (a nu se simţi vizaţi doar cei care au comentat în mod public…au fost şi alţii, în mod privat, care au fost mai puţin curajoşi ca voi în a se exprima).

Ce vreau să spun este că nu este necesar să vă agitaţi atât de mult pentru o simplă opinie a mea…până la urmă, cine sunt eu ca să vă pese aşa de mult? Fiţi calmi şi blânzi, ca să discutăm ca oamenii :)

Hai „să facem pace”. Eu sunt convisă că este posibil să ne înţelegem cu toţii, în ciuda părerilor diferite.

Annie vă mulţumeşte şi vă apreciază pentru ceea ce sunteţi şi pentru că aveţi curajul să vă susţineţi opiniile!

Reclame