Annie redescoperă "oraşul de la malul mării"

Posts Tagged ‘muzică bună


Pe aşa o arşiţă, gândul meu zboară la un poem cu umeri goi, la înserat, pe malul mării liniştite, în cea mai frumoasă companie pe care o pot avea…ehh, ce frumos e să visezi într-o zi caldă de primăvară ♥

Annie vă lasă în compania minunatei şi regretatei Tatiana Stepa :)

Anunțuri

Ce este o seară cu muzică de cameră? O seară în care ne relaxăm pe ritmuri muzicale delicate şi bine alese.

Din nou, echipa TNOB „Oleg Danovski” s-a gândit la noi, oferindu-ne în mijlocul unei săptămâni agitate un moment de respiro. Cred că este suficient să menţionez compozitorii aleşi pentru a vă convinge de calitatea recitalului: Bach, Stamitz, Mozart şi Haydn.

Desigur, minunatul cvartet „Ovidius” care ne va încânta aduce un plus de noutate şi de prospeţime serii, prin alăturarea unui flaut ansamblului de coarde, lucru care conferă o altfel de sonoritate cvartetului. Astfel, avem următoarea componenţă: GABRIEL MARIN (flaut), MARIA BOTEANU (vioară), ADELINE PENESCU (violă) şi FLORICA COSTINEL (violoncel).

Sunt sigură că un astfel de recital nu poate trece neobservat. Trebuie să cunoaşteţi măcar „Badinerie” a lui Bach, este atât de răspândită încât toţi o ştim, dar rareori ne amintim de unde vine (aveţi şi link-ul mai jos, ca să vă convingeţi).

Seara camerală are loc în Foayerul teatrului miercuri, 9 mai, începând cu ora 19:00. Biletele puse în vânzare sunt de 10 şi 15 RON, o sumă modestă pentru a ne cufunda în această muzică minunată şi pentru a uita de grijile cotidiene.

Annie vă lasă să ascultaţi compoziţiile unice ale lui Bach şi vă doreşte o seară minunată!

PS: urmează mâine să primiţi programul complet de la TNOB pe luna mai, staţi pe aproape.


…mai stai…

…mai vino…

…mai strânge-mă în braţe…

…mai şopteşte-mi infinitul…

…mai cântă-mi culorile…

…mai iubeşte-mă…

mai Annie ca oricând :)


Pentru că astăzi am dat „nas în nas” cu un copac înflorit şi mă uitam la el de parcă atunci aş fi descoperit pentru prima oară lumea. Ce forţă poate să aibă un strop de natură asupra minţii umane. Minunat!

Vă las cu melodia asta, este super-veselă şi mi-era dor de un pic de ska…aşa că, ce trupă mai potrivită, dacă nu E.M.I.L.? (încă am pozele mele de fan cu băieţii de la E.M.I.L., de la Stufstock, de prin 2006…ce vremuri ♥)

Annie vă pupă!

PS: pentru cei care nu au auzit de E.M.I.L., un fun fact este numele lor, care este un acronim de la „extratereştrii merg iarna la ski şi vara-n Vamă” :D


Am ales această melodie din 3 motive: pentru că mă obsedează de câteva zile (mai ales linia melodică, dar şi versurile), pentru că iubesc efectiv vocea Andei Călugăreanu, dar şi pentru că ieri ar fi fost ziua artistei, dacă s-ar mai fi aflat printre noi :(

Poza mea preferată

Aşadar, pentru toţi cei care o iubesc pe cea care a fost Anda Călugăreanu, Annie vă dedică o melodie superbă.

Versurile mele preferate sunt chiar refrenul:
„Aş vrea să pot zbura şi eu spre înălţimi, ca un condor,
Imensitatea s-o măsor,
Spre steaua dragostei e-uşor
S-ajung în zbor.”

 

 

Sursa pozei


Vă anunţ cu mare drag că Walter Ghicolescu ne aduce toamna, în mod oficial :)

Pentru cei care nu îl cunosc, vă spun câteva cuvinte pe scurt.

Este un folkist matematician…sau un matematician folkist…nu ştiu dacă s-a lămurit dilema (glumesc…e prof de mate, pe lângă a fi folkist). Are nişte melodii foarte frumoase, foarte sensibile, dar şi foarte amuzante unele dintre ele. La asta se adaugă şi o voce extrem de caldă şi plăcută, un spirit mereu glumeţ şi prietenos şi „reţeta” e gata.

Vă invit cu mare drag la concertul lui, pentru că nu aveţi cum să nu plecaţi cu zâmbetul pe buze.

Când, cum şi în ce fel?

Păi e simplu: joi, 27 octombrie, ora 21:00, în Ice Cafe (Bd. Tomis, nr. 216 A, vis-a-vis de Colegiul Tehnic „Tomis” sau Liceul 4, cum i se mai spune), iar biletul costă 15 RON. Rezervări la: 0720 045 987 sau 0749 015 512.

În plus, mi-a şoptit o „păsărică” organizatoare pe Facebook că la un prieten adus, ai şi o băutură inclusă în preţ. Sună bine? :D

Annie o să fie acolo. Ne vedem? :)

Sursa posterului (click pe el pentru a vedea varianta mai mare)

PS: aici e evenimentul de Facebook.

PSS: aveţi mai jos 3 melodii ale lui Walter Ghicolescu şi sper să vă placă. „Buzunarele toamnei” se asortează cu peisajul, „Nu-mi spune” este foarte sensibilă şi sentimentală, iar „Dragoste geriatrică” este super-haioasă. Enjoy! (Primele două sunt preferatele mele ♥)


Şi a fost o atmosferă absolut senzaţională, din punctul meu de vedere. Desigur, până a urcat pe scenă Guess Who, pe care nu doream să îl/îi văd (încă nu m-am lămurit dacă e un tip sau o trupă, că erau 3 pe scenă :D), pentru simplul motiv că nu aveau ce să caute la un festival de folk.

Dar, în rest, seara a fost foarte reuşită. Punctele bune au fost, ca şi în prima seară, omagiile aduse celor care nu mai sunt printre noi, prin rularea de imagini, versuri şi ascultarea melodiilor în sine. Ăsta a fost un punct pozitiv pentru organizatori, care au „sfeclit-o” la faza cu hip-hop’ul la Folk You.

Seara a început cu băieţii de la Folk Frate!, pe care nu îi mai ascultasem până acum, dar care au fost foarte tari, prin prezenţa scenică şi melodiile bine alese. Au fost amuzanţi, au cântat bine şi au făcut atmosferă cât au fost pe scenă. Şi au fost singurii (şi i-am iubit pentru asta) care s-au preocupat de curăţenia plajei şi care au încurajat publicul să strângă toate deşeurile la final. A venit fix pe sufletul meu, fiind o ecologistă convinsă.

Au urmat vreo 2-3 mini-recitaluri la care, sincer, nu am fost atentă, pentru că nu m-au impresionat în mod deosebit (chiar au reuşit să mă calce un pic pe nervi, prin afectarea şi importanţa pe care şi-o alocau singuri unii dintre „marii” artişti). Aşa că, îmi pare rău, nu voi putea detalia aceste momente.

Pot, însă, să vorbesc la nesfârşit despre Maria Gheorghiu, pe care o iubesc din tot sufletul şi care este una dintre cele mai bune voci ale folkului românesc din acest moment (alături de Zoia şi Magda). Este mereu o prezenţă sensibilă şi deosebită, cu o voce de excepţie, emoţionantă şi pătrunzătoare. Are un stil aparte, inconfundabil, care mă surprinde şi mă mişcă de fiecare dată când o ascult (fie că e live, fie că e obsesiv pe iPod). Consider că, pe bună dreptate, este prinţesa noastră de Mangop şi se ridică, fără greşeală, la înălţimea aşteptărilor noastre. La finalul mini-recitalului ei, nu am putut să spunem decât „Bravo, Maria!” şi „Te iubim!”.

A urmat Adrian Berinde, pe care mi-am dorit foarte mult să îl văd în concert. L-am descoperit acum câţiva ani buni şi am fost extrem de încântată să aflu că s-a întors de curând în lumea muzicii (din care, de fapt, nu a plecat, doar a luat o pauză), a scos un album nou şi a cântat şi la Folk You. Show-ul a fost excepţional, a cântat şi melodii mai vechi, care l-au făcut cunoscut, dar şi melodii de pe noul album (de care sper să fac rost cât mai curând, că ieri am uitat să îl cumpăr din Vamă).

Publicul a fost în extaz când a urcat pe scenă Emeric Imre, un artist desăvârşit, care încântă de fiecare dată prin talent, haz şi prezenţa scenică deosebită. De această dată, a fost în formula de Emeric Set, adică trupa constituită de el şi pe care am văzut-o prima oară pe scenă. Spectacolul a fost mai mult decat reuşit, toţi am fredonat versurile lui binecunoscute şi am rămas stupefiaţi când a plecat de pe scenă fără să cânte „Nebun de alb”. S-a pus la cale o mică mişcare de rezistenţă şi aproape tot publicul a început să fredoneze repetitiv refrenul „Nebunului de alb”, în speranţa că îl vom readuce pe scenă. Am crezut că nu a avut efect, pentru că a început recitalul celor de la Taxi, dar, probabil într-o pasă bună a organizatorilor, a fost lăsat să urce iar pe scenă după ce a terminat trupa Taxi şi să ne cânte melodia mult aşteptată. A fost un moment emoţionant şi de bucurie colectivă, aş zice.

Cei de la Taxi au fost foarte tari. Nu cântă folk, dar cântă ceva înrudit: rock. Oricum, au o muzică de calitate, iar Dan Teodorescu este un tip extrem de talentat şi chiar a reuşit să creeze o conexiune deosebită cu publicul. Pe lângă piesele lor celebre, piesa de rezistenţă a fost „Dramă-n Vamă”, pe care au cântat-o pentru prima oară, pentru că doar ce au compus-o ieri. Piesa vorbeşte despre modul în care „s-a stricat” Vama, în care vedem palmieri, piscine, limuzine şi telegondole. A avut un succes aşa mare, încât au cântat-o de 3 ori! Foarte tare!

Ultimul recital la care am asistat a fost cel al lui Vale (Vasile Şeicaru). Cred că nici nu mai are sens să detaliez, pentru că se ştia dinainte că va fi senzaţional, au fost momente de neuitat, Vale a fost, ca de obicei, excepţional, ne-a cântat melodiile care l-au consacrat, dar şi câte ceva de pe noul album (din câte am înţeles de la cei mai cunoscători ca mine…recunosc că eu ştiam doar melodiile mai vechi).

Pe scurt, seara a fost de excepţie, am simţit acel fior folk, pe care nu îl pot descrie şi nu poate fi înţeles, doar trăit.

Din păcate, ideea organizatorilor cu Puya mi-a tăiat avântul pentru această seară, la care nu o să mai asist. De asemenea, ultima seară e cam slăbuţă, la nivel de folkişti prezenţi (desigur, din punctul meu de vedere) şi aş fi mers doar ca să îl văd pe Ducu Bertzi. Dar nu cred că o să fac asta, ţinând cont de restul elementelor, pentru că nu mă încântă foarte tare.

Annie vă doreşte cât mai mult folk în această zi minunată de vară!


Aşa sunt eu :)

Abonează-te la blog prin e-mail.

Alătură-te altor 38 de urmăritori

Cele mai pufoase fulare!

Câţi au dat click până acum? (din 24.06.2011)

  • 37,605 omuleţi


Înscris pe:

Recomand

Jovis Homemade Beauty