Melodia zilei: Tatiana Stepa – Poem cu umeri goi


Pe aşa o arşiţă, gândul meu zboară la un poem cu umeri goi, la înserat, pe malul mării liniştite, în cea mai frumoasă companie pe care o pot avea…ehh, ce frumos e să visezi într-o zi caldă de primăvară ♥

Annie vă lasă în compania minunatei şi regretatei Tatiana Stepa :)

Reclame

Seară camerală pentru o săptămână mai relaxată


Ce este o seară cu muzică de cameră? O seară în care ne relaxăm pe ritmuri muzicale delicate şi bine alese.

Din nou, echipa TNOB „Oleg Danovski” s-a gândit la noi, oferindu-ne în mijlocul unei săptămâni agitate un moment de respiro. Cred că este suficient să menţionez compozitorii aleşi pentru a vă convinge de calitatea recitalului: Bach, Stamitz, Mozart şi Haydn.

Desigur, minunatul cvartet „Ovidius” care ne va încânta aduce un plus de noutate şi de prospeţime serii, prin alăturarea unui flaut ansamblului de coarde, lucru care conferă o altfel de sonoritate cvartetului. Astfel, avem următoarea componenţă: GABRIEL MARIN (flaut), MARIA BOTEANU (vioară), ADELINE PENESCU (violă) şi FLORICA COSTINEL (violoncel).

Sunt sigură că un astfel de recital nu poate trece neobservat. Trebuie să cunoaşteţi măcar „Badinerie” a lui Bach, este atât de răspândită încât toţi o ştim, dar rareori ne amintim de unde vine (aveţi şi link-ul mai jos, ca să vă convingeţi).

Seara camerală are loc în Foayerul teatrului miercuri, 9 mai, începând cu ora 19:00. Biletele puse în vânzare sunt de 10 şi 15 RON, o sumă modestă pentru a ne cufunda în această muzică minunată şi pentru a uita de grijile cotidiene.

Annie vă lasă să ascultaţi compoziţiile unice ale lui Bach şi vă doreşte o seară minunată!

PS: urmează mâine să primiţi programul complet de la TNOB pe luna mai, staţi pe aproape.

Melodia zilei: Poze cu Sunet – Flori de Mai


…mai stai…

…mai vino…

…mai strânge-mă în braţe…

…mai şopteşte-mi infinitul…

…mai cântă-mi culorile…

…mai iubeşte-mă…

mai Annie ca oricând :)

Melodia zilei: E.M.I.L. – Copacii înfloriţi


Pentru că astăzi am dat „nas în nas” cu un copac înflorit şi mă uitam la el de parcă atunci aş fi descoperit pentru prima oară lumea. Ce forţă poate să aibă un strop de natură asupra minţii umane. Minunat!

Vă las cu melodia asta, este super-veselă şi mi-era dor de un pic de ska…aşa că, ce trupă mai potrivită, dacă nu E.M.I.L.? (încă am pozele mele de fan cu băieţii de la E.M.I.L., de la Stufstock, de prin 2006…ce vremuri ♥)

Annie vă pupă!

PS: pentru cei care nu au auzit de E.M.I.L., un fun fact este numele lor, care este un acronim de la „extratereştrii merg iarna la ski şi vara-n Vamă” :D

Melodia zilei: Anda Călugăreanu – Aş vrea să zbor ca un condor


Am ales această melodie din 3 motive: pentru că mă obsedează de câteva zile (mai ales linia melodică, dar şi versurile), pentru că iubesc efectiv vocea Andei Călugăreanu, dar şi pentru că ieri ar fi fost ziua artistei, dacă s-ar mai fi aflat printre noi :(

Poza mea preferată

Aşadar, pentru toţi cei care o iubesc pe cea care a fost Anda Călugăreanu, Annie vă dedică o melodie superbă.

Versurile mele preferate sunt chiar refrenul:
„Aş vrea să pot zbura şi eu spre înălţimi, ca un condor,
Imensitatea s-o măsor,
Spre steaua dragostei e-uşor
S-ajung în zbor.”

 

 

Sursa pozei

Şi va fi…Concert Walter Ghicolescu – „Cu toamna, în odaie”


Vă anunţ cu mare drag că Walter Ghicolescu ne aduce toamna, în mod oficial :)

Pentru cei care nu îl cunosc, vă spun câteva cuvinte pe scurt.

Este un folkist matematician…sau un matematician folkist…nu ştiu dacă s-a lămurit dilema (glumesc…e prof de mate, pe lângă a fi folkist). Are nişte melodii foarte frumoase, foarte sensibile, dar şi foarte amuzante unele dintre ele. La asta se adaugă şi o voce extrem de caldă şi plăcută, un spirit mereu glumeţ şi prietenos şi „reţeta” e gata.

Vă invit cu mare drag la concertul lui, pentru că nu aveţi cum să nu plecaţi cu zâmbetul pe buze.

Când, cum şi în ce fel?

Păi e simplu: joi, 27 octombrie, ora 21:00, în Ice Cafe (Bd. Tomis, nr. 216 A, vis-a-vis de Colegiul Tehnic „Tomis” sau Liceul 4, cum i se mai spune), iar biletul costă 15 RON. Rezervări la: 0720 045 987 sau 0749 015 512.

În plus, mi-a şoptit o „păsărică” organizatoare pe Facebook că la un prieten adus, ai şi o băutură inclusă în preţ. Sună bine? :D

Annie o să fie acolo. Ne vedem? :)

Sursa posterului (click pe el pentru a vedea varianta mai mare)

PS: aici e evenimentul de Facebook.

PSS: aveţi mai jos 3 melodii ale lui Walter Ghicolescu şi sper să vă placă. „Buzunarele toamnei” se asortează cu peisajul, „Nu-mi spune” este foarte sensibilă şi sentimentală, iar „Dragoste geriatrică” este super-haioasă. Enjoy! (Primele două sunt preferatele mele ♥)

Şi a fost…Şi a doua zi de Folk You!!


Şi a fost o atmosferă absolut senzaţională, din punctul meu de vedere. Desigur, până a urcat pe scenă Guess Who, pe care nu doream să îl/îi văd (încă nu m-am lămurit dacă e un tip sau o trupă, că erau 3 pe scenă :D), pentru simplul motiv că nu aveau ce să caute la un festival de folk.

Dar, în rest, seara a fost foarte reuşită. Punctele bune au fost, ca şi în prima seară, omagiile aduse celor care nu mai sunt printre noi, prin rularea de imagini, versuri şi ascultarea melodiilor în sine. Ăsta a fost un punct pozitiv pentru organizatori, care au „sfeclit-o” la faza cu hip-hop’ul la Folk You.

Seara a început cu băieţii de la Folk Frate!, pe care nu îi mai ascultasem până acum, dar care au fost foarte tari, prin prezenţa scenică şi melodiile bine alese. Au fost amuzanţi, au cântat bine şi au făcut atmosferă cât au fost pe scenă. Şi au fost singurii (şi i-am iubit pentru asta) care s-au preocupat de curăţenia plajei şi care au încurajat publicul să strângă toate deşeurile la final. A venit fix pe sufletul meu, fiind o ecologistă convinsă.

Au urmat vreo 2-3 mini-recitaluri la care, sincer, nu am fost atentă, pentru că nu m-au impresionat în mod deosebit (chiar au reuşit să mă calce un pic pe nervi, prin afectarea şi importanţa pe care şi-o alocau singuri unii dintre „marii” artişti). Aşa că, îmi pare rău, nu voi putea detalia aceste momente.

Pot, însă, să vorbesc la nesfârşit despre Maria Gheorghiu, pe care o iubesc din tot sufletul şi care este una dintre cele mai bune voci ale folkului românesc din acest moment (alături de Zoia şi Magda). Este mereu o prezenţă sensibilă şi deosebită, cu o voce de excepţie, emoţionantă şi pătrunzătoare. Are un stil aparte, inconfundabil, care mă surprinde şi mă mişcă de fiecare dată când o ascult (fie că e live, fie că e obsesiv pe iPod). Consider că, pe bună dreptate, este prinţesa noastră de Mangop şi se ridică, fără greşeală, la înălţimea aşteptărilor noastre. La finalul mini-recitalului ei, nu am putut să spunem decât „Bravo, Maria!” şi „Te iubim!”.

A urmat Adrian Berinde, pe care mi-am dorit foarte mult să îl văd în concert. L-am descoperit acum câţiva ani buni şi am fost extrem de încântată să aflu că s-a întors de curând în lumea muzicii (din care, de fapt, nu a plecat, doar a luat o pauză), a scos un album nou şi a cântat şi la Folk You. Show-ul a fost excepţional, a cântat şi melodii mai vechi, care l-au făcut cunoscut, dar şi melodii de pe noul album (de care sper să fac rost cât mai curând, că ieri am uitat să îl cumpăr din Vamă).

Publicul a fost în extaz când a urcat pe scenă Emeric Imre, un artist desăvârşit, care încântă de fiecare dată prin talent, haz şi prezenţa scenică deosebită. De această dată, a fost în formula de Emeric Set, adică trupa constituită de el şi pe care am văzut-o prima oară pe scenă. Spectacolul a fost mai mult decat reuşit, toţi am fredonat versurile lui binecunoscute şi am rămas stupefiaţi când a plecat de pe scenă fără să cânte „Nebun de alb”. S-a pus la cale o mică mişcare de rezistenţă şi aproape tot publicul a început să fredoneze repetitiv refrenul „Nebunului de alb”, în speranţa că îl vom readuce pe scenă. Am crezut că nu a avut efect, pentru că a început recitalul celor de la Taxi, dar, probabil într-o pasă bună a organizatorilor, a fost lăsat să urce iar pe scenă după ce a terminat trupa Taxi şi să ne cânte melodia mult aşteptată. A fost un moment emoţionant şi de bucurie colectivă, aş zice.

Cei de la Taxi au fost foarte tari. Nu cântă folk, dar cântă ceva înrudit: rock. Oricum, au o muzică de calitate, iar Dan Teodorescu este un tip extrem de talentat şi chiar a reuşit să creeze o conexiune deosebită cu publicul. Pe lângă piesele lor celebre, piesa de rezistenţă a fost „Dramă-n Vamă”, pe care au cântat-o pentru prima oară, pentru că doar ce au compus-o ieri. Piesa vorbeşte despre modul în care „s-a stricat” Vama, în care vedem palmieri, piscine, limuzine şi telegondole. A avut un succes aşa mare, încât au cântat-o de 3 ori! Foarte tare!

Ultimul recital la care am asistat a fost cel al lui Vale (Vasile Şeicaru). Cred că nici nu mai are sens să detaliez, pentru că se ştia dinainte că va fi senzaţional, au fost momente de neuitat, Vale a fost, ca de obicei, excepţional, ne-a cântat melodiile care l-au consacrat, dar şi câte ceva de pe noul album (din câte am înţeles de la cei mai cunoscători ca mine…recunosc că eu ştiam doar melodiile mai vechi).

Pe scurt, seara a fost de excepţie, am simţit acel fior folk, pe care nu îl pot descrie şi nu poate fi înţeles, doar trăit.

Din păcate, ideea organizatorilor cu Puya mi-a tăiat avântul pentru această seară, la care nu o să mai asist. De asemenea, ultima seară e cam slăbuţă, la nivel de folkişti prezenţi (desigur, din punctul meu de vedere) şi aş fi mers doar ca să îl văd pe Ducu Bertzi. Dar nu cred că o să fac asta, ţinând cont de restul elementelor, pentru că nu mă încântă foarte tare.

Annie vă doreşte cât mai mult folk în această zi minunată de vară!

Dupa prima seară de Folk You 2011…


…am rămas profund emoţionată şi cu un gust amărui, în acelaşi timp.

Desigur, a fost impresionant să îi văd din nou pe artiştii mei preferaţti, folkişti adevăraţi, care te mişcă, efectiv, la fiecare apariţie pe scenă, dar şi folkişti debutanţi, foarte talentaţi.

Gustul amărui, însă, se datorează organizării deficitare, atât din cauza faptului că există nume care nu au nicio legătură cu folkul la un festival de folk, cât şi pentru faptul că, pentru prima oară, nu li s-a permis folkiştilor să aibă bis-uri…mai mult decât atât, imediat ce ieşeau de pe scenă, organizatorii tăiau scurt oportunitatea publicului de a aclama, măcar, folkistul ce şi-a oferit muzica şi sufletul pe scenă, dând muzica la maxim, astfel încât publicul să nu se mai audă. Cred că acest lucru a fost neprofesionist şi, până la urmă, foarte urât…aceşti oameni fac eforturi să ajungă la Folk You, să îl omagieze pe Moţu Pittiş, dar şi pe alţi artişti care ne-au părăsit prea devreme, îşi dezvăluie sufletul şi trăirile pe scenă, au o conexiune absolut deosebită cu publicul…iar organizatorii le taie dreptul lor de a fi aclamaţi de public şi de a li se cere bis-uri, în semn de apreciere a muncii lor.

Asta m-a scandalizat, poate, mai mult decât faptul că o să cânte Puya la Folk You. Acest om îmi este absolut indiferent, nu sunt nici pro, nici contra Puya, nu ascult, dar nici nu mă incomodează…pe scurt, nu am nimic cu el şi nici el cu mine. Trebuie, totuşi, să recunosc că am fost scârbită de atitudinea organizatorilor şi de ideea „senzaţională” de a include hip-hop la acest festival.

Am înţeles ideea cu rock-ul…e ok, sunt genuri înrudite, cei mai mulţi folkişti ascultă şi rock, deci nu m-a deranjat atât de tare, deşi festivalul se numeşte „FOLK You”, cu accent pe „folk”. Dar hip-hop?? Ce treabă are? Unde mai e spiritul folkist, spiritul acela în onoarea căruia Moţu Pittiş a creat acest festival, care e un soi de manifest, până la urmă…un manifest al libertăţii, al iubirii pentru muzica bună, mare, plajă şi viaţă?

Mulţi iubitori ai folkului au spus că Moţu Pittiş se răsuceşte în mormânt văzând în ce s-a transformat ideea lui senzaţională…şi cred că aşa e.

Nu am nimic cu alte genuri de muzică, atâta timp cât sunt de calitate…nu mă incomodează decât în condiţiile în care la un festival folk se amestecă borcanele şi iese un terci de neimaginat.

Dar, pentru a reveni la părţile mai bune ale festivalului, trebuie să spun că a început foarte bine. Aseară au cântat artişti foarte talentaţi. Pe unii îi iubesc şi m-am dus special pentru ei, pe unii nu îi ştiam, dar i-am apreciat pentru muzica lor, pe care am descoperit-o cu această ocazie.

S-a început cu Strada Mare, despre care nu ştiam mare lucru (şi încă nu ştiu, drept să spun), dar care au cântat foarte bine şi chiar mi-au plăcut. A fost un început foarte bun pentru prima seară de festival.

A urmat o folkistă debutantă la acest festival, dar extrem de talentată, Claudia Ciobanu (şi aveţi un link către blog-ul ei). Are o voce foarte frumoasă, muzică şi versuri foarte bune şi o prezenţă deosebită pe scenă. Mi-a plăcut foarte mult, am văzut în ea spiritul acela tânăr al folkistului care crede că muzica folk trebuie şi va fi dusă mai departe.

Despre Jonathan David nu ştiu mare lucru, nu cântă folk, nu m-a impresionat în mod deosebit. A făcut vreo 2 cover-uri şi a cântat şi vreo 2 piese proprii. Nu sunt fană al genului său, dar e un tip talentat, care cred că a plăcut multora din cei prezenţi.

Şi, în sfârşit, atmosfera a devenit cu adevărat emoţionantă când, pentru a anunţa intrarea în scenă a Magdei Puşkas, a fost pusă o melodie a mult-regretatei Tatiana Stepa („Rugă la Marea Neagră” ). Magda a fost superbă, ca întotdeauna…o prezenţă de excepţie, o voce minunată, cu adevărat, a muzicii folk. Acompaniată de Vali Moldovan, a cântat piese celebre, care au mişcat publicul…a fost un moment de nedescris în cuvinte (oricât de „clişeistic” ar părea), pe care l-am apreciat şi l-am simţit foarte puternic.

Iar momentul meu preferat a fost, fără îndoială, reprezentat de apariţia pe scenă a folkistei sufletului meu, Zoia Alecu. Are cea mai frumoasă şi mai puternică voce pe care am auzit-o vreodată, o voce care poate fi extrem de sensibilă şi cutremurătoare în acelaşi timp. De fiecare dată când cântă Zoia, nu mă mişc din loc şi nu pot face altceva decât să privesc, să ascult, să simt şi să fredonez versurile melodiilor mele de suflet. Bineînţeles, nu putea încheia mini-recitalul (ţinând cont de faptul că nu au lăsat-o să aibă un bis…doar Magda a scăpat, ca prin urechile acului, cu un scurt bis) decât prin a ne cânta „Frică mi-e că mor ca mâine”, a Mariei Tănase. Doar Zoia o poate egala (chiar depăşi, în concepţia mea proprie şi personală) pe Maria Tănase.  Bravo, Zoia!

A urmat Basorelief, un gen de muzică ce nu mă încântă prea tare, nu au cam avut ce să caute la Folk You, după părerea mea, şi au avut un recital prea lung, comparativ cu Magda şi Zoia, care ar fi meritat mai mult timp pe scenă, întrucât publicul chiar le iubeşte şi le-a aplaudat minute în şir.

Adrian Sărmăşan a cântat foarte frumos, acompaniat de Laci Kovacs, Jimi Laco, dar şi Zoia Alecu. Are melodii foarte reuşite, o voce foarte bună şi o prezenţă scenică destul de puternică. Pe scurt, a avut un recital frumos, de calitate şi care a impresionat prin talentul său.

Despre Tudor Gheorghe cred că nu trebuie să spun mare lucru. Este foarte cunoscut, foarte talentat, sunt unele melodii care îmi plac, deşi nu sunt o fană foarte mare a genului pe care îl promovează. Dar trebuie să recunosc talentul acolo unde există, iar acest om chiar îl are. Jos pălăria în faţa lui!

Mircea Vintilă este unul dintre preferaţii mei. Îl ador, efectiv. Are o voce senzaţională, foarte caldă şi pătrunzătoare, nişte melodii superbe…ce mai, e un artist desăvârşit! Desigur, nu a fost lăsat nici el să aibă un bis, deşi publicul ar fi dorit asta. Dar prestaţia lui şi a trupei Brambura a fost excepţională şi chiar m-am bucurat că fost printre numele care au deschis Folk You 2011.

Nu l-am înţeles (şi nici nu am încercat, sincer, deoarece am plecat după prima melodie) pe Florin Chilian. Nu îl ascult, dar nici nu îmi displace. Mi se pare un tip talentat, nu mă incomodează, în general, îmi este neutru. Dar aseară nu am înţeles ce a dorit să realizeze. A tot zis că are chef de ceartă şi provoca publicul să îl huiduiască (a întrebat, chiar, dacă nu avem nişte ouă, roşii, că el are chef de ceartă). A invocat numele lui Moţu Pittiş, nu ştiu cu care scop, pentru că nu a reuşit decât să scandalizeze publicul prezent…în fine, nu am înţeles ce vroia, dacă a venit să cânte sau să se dea în spectacol. Mi s-a părut de prost-gust ce încerca el să facă acolo, orice ar fi fost acea manifestare, aşa că am plecat liniştiţi după prima lui melodie.

Nu am prins Zdob şi Zdub, dar sunt sigură că au avut un recital bun, deoarece sunt foarte talentaţi şi, în general, am văzut că ştiu să facă atmosfera.

Ok, m-am întins fooooarte mult, dar Folk You merită. Sunt multe de zis despre acest festival, aşa că mi-am alocat tot spaţiul necesar.

Acum Annie se pregăteşte pentru a doua seară de folk, care se anunţă a fi extrem de reuşită, dacă ne luăm după numele prezente pe afiş.

Şi a fost…Ducu Bertzi :x


Vineri seară am fost la concert Ducu Bertzi, acompaniat de super-talentatul Mihai Neniţă, la Bibi Bistro, în Vama Veche. Concertul a fost absolut superb, iar cei doi artişti au fost, ca de obicei, la înălţimea aşteptărilor publicului.

Ducu Bertzi ne-a cântat melodiile lui celebre, pe care le aşteptam cu mult entuziasm, dar ne-a cântat şi două melodii noi, „proaspăt” înregistrate anul acesta, care (sper eu) o să apară cât mai repede pe un album nou :) Melodia „Visul” poate fi ascultată pe site-ul lui oficial: www.ducubertzi.ro. Ne-a invitat să îl revedem în Vama Veche peste 2 săptămâni la Folk You (abia aştept! :x) şi peste alte 2 săptămâni la un alt concert, tot pe acolo…încă nu ştiu unde, dar, cum aflu ceva, vă anunţ.

De asemenea, Mihai Neniţă a fost absolut uimitor. L-a acompaniat pe Ducu Bertzi la toate melodiile, dar a avut şi 3 solo-uri…este uimitor ce poate face o vioară „modernă”. Şi, pentru că îmi este greu să explic muzica lui în cuvinte, vă las să vedeţi aici cam despre ce este vorba şi cam cât de talentat poate fi acest artist.

În rest, ce să zic?

Organizarea a fost foarte bună. Mă bucur că nu am fost în unul din acele locuri în care sunt 300 de oameni la concert, deşi capacitatea locului e doar de 100…oamenii au rezervat fix câte locuri aveau, astfel încât să stai ca omul jos şi să te bucuri de muzică. Locul e foarte drăguţ, recunosc că nu am mai fost până acum acolo (preferam Frontiera sau Papa la Şoni). Angajaţii sunt super-amabili, servirea eficientă, chestii care au contribuit la o seară chiar reuşită.

Acum, Annie aşteaptă cu nerăbdare Folk You!

La Cărtureşti mă aştepta Evgheni Evtuşenko…


După o săptămână nebună, în care nu am avut timp de prea multe lucruri, am reuşit să ajung ieri la Cărtureşti, să mă feresc de ploaie şi să beau un ceai cald.

„Ce e aşa special la Cărtureşti?”, mă întreabă din când în când cineva care nu a fost acolo sau nu i s-a părut cine ştie ce.

Pentru mine, însuşi cadrul, însăşi ideea de cărţi, muzică bună, ceai şi alte mărunţişuri la un loc, mi se pare genială. Are o oarecare magie, care mă cuprinde de la primii paşi pe care îi fac acolo. M-am obişnuit ca, de îndată ce intru în Cărtureşti, să mă detaşez şi să las în urmă tot ce mă preocupa până în acel moment.

Îmi place că pot să stau acolo o zi întreagă, dacă vreau. Pot să beau ceai la discreţie şi să ronţăi biscuiţei, în timp ce răsfoiesc ce carte doreşte sufleţelul meu. Sau pot să mă pierd, pur şi simplu, printre miile de cărţi, uitându-mă la fiecare în parte şi gândindu-mă la ce ascunde în spatele copertelor. Dacă aş avea timp, le-aş citi pe toate :)

De asemenea, mai tehnic vorbind, serviciile sunt mereu de calitate, angajaţii parcă sunt mai mult decât nişte simpli angajaţi…sunt nişte oameni cărora le place ceea ce fac, care sunt mereu deschişi să te ajute să pătrunzi în „lumea cărţilor”, sunt amabili şi zâmbitori…uitându-mă la ei, îmi amintesc ce înseamnă pasiunea şi liniştea pe care ţi-o dă sentimentul că faci ceva pentru oameni.

Cam prea poetic, nu?

Mie de asta îmi place şi ăsta e sentimentul pe care îl am mereu când merg acolo.

Şi ieri am profitat de ocazie să îmi mai cumpăr o carte. Trecuse ceva timp de când nu am mai făcut asta şi parcă mă apuca o stare de nerăbdare şi vroiam neapărat să cumpăr o carte bună…un fel de „sevraj al cărţilor”.

Am ales o carte de poezii a lui Evgheni Evtuşenko, pe care îl ador, nu l-am mai citit de mult timp şi pe care l-am redescoperit cu drag, ca pe un prieten vechi, pe un raft, printre multele cărţi care aşteptau să fie citite.

Volumul se numeşte „Mierea târzie” şi Annie o să fie atât de drăguţă încât o să vă ofere şi vouă poezia care dă numele volumului :)

„Mierea târzie”, Evgheni Evtuşenko

Amară-i, Doamne, de-i târzie
Mierea – otravă îndulcită!
În gură, parcă-n duşmănie,
C-un linguroi mi-a fost trântită.

Cu infinită neplăcere
O scuip, că-i prea otrăvitoare
Şi voi ieşi înot din miere,
Din încleiata ei strânsoare.

Oferta ţi-i târzie, viaţă,
Parcă-n batjocură făcută,
Căci turtă dulce-mi pui în faţă
Când dinţii nu mă mai ajută.

Mai bine-n gura lumii rele,
Decât în iaduri dulci, deodată
Să cad sub gloanţe de-acadele
Ori înecat în mierea toată.