Annie redescoperă "oraşul de la malul mării"

Posts Tagged ‘Schimb de Cărţi


După cum unii dintre voi ştiţi, mie îmi place tare mult acest eveniment. Atât de mult, încât eu şi prietena mea, Lisandra, am preluat organizarea (vechea „conducere” şi-a dat demisia, ca să zic aşa).

În speranţa că evenimentul va ieşi aşa cum ne dorim noi, vă invit cu multă-multă căldură să ne onoraţi cu prezenţa voastră, să ne cunoaştem şi să discutăm împreună despre CĂRŢI, marea iubire a vieţilor noastre :D

Pentru cei care nu cunosc evenimentul, conceptul e simplu: ne strângem la un pahar de vorbă (sau de ceai, dacă tot o să fim la Cărtureşti), aducem câte cărţi dorim şi facem schimb cu ceilalţi cititori (schimbul e temporar, luna următoare vă recuperaţi cărţile…desigur, dacă vreţi voi, poate fi şi permanent, asta depinde doar de voi).

Începând cu această ediţie (a IX-a din Constanţa), ne-am gândit să facem întâlniri tematice, ca să fie mai interactiv. Am ales ca primă temă „Romanul preferat”.

Suntem convinse că toţi aveţi un roman care v-a impresionat în mod deosebit, care v-a făcut să râdeţi sau să plângeţi, să trăiţi intens de un anume personaj, pe care l-aţi recitit sau l-aţi reciti oricând cu drag. Indiferent care este criteriul vostru de a alege, ne-am bucura să veniţi cu romanul preferat (pe care nu trebuie neapărat să îl împrumutaţi cuiva, puteţi doar să ni-l prezentaţi un pic) sau măcar să aveţi un roman în minte despre care să ne spuneţi câteva vorbe.

Ne-ar plăcea să primim sugestii de romane din categoria „must read”, aşa că voi sunteţi cei mai potriviţi să faceţi asta.

Ca să nu mai lungesc prezentarea, vă aşteptăm pe voi şi cărţile voastre peste fix o săptămână (duminică, 30 octombrie), începând cu ora 15:00, la Cărtureşti Constanţa (în City Park Mall, la parter, în dreapta), ca să schimbăm impresii.

Dacă e prima oară când veniţi la eveniment şi nu sunteţi siguri de ce se va întâmpla, puteţi să veniţi fără cărţi, nu e o problemă (oricum veţi pleca de acolo cu braţele pline de cărţi interesante, în mod sigur :D).

Annie vrea să vă cunoască, deci haideţi la un schimb de cărţi, pe o vreme perfectă de a citi!

PS: posterul e realizat de mine, deci o să vă rog să menţionaţi sursa dacă doriţi să îl preluaţi. Mulţu!

PSS: le mulţumim partenerilor noştri – Cărtureşti‘ului pentru că ne găzduieşte (în special Ralucăi, fără de care am fi fost „homeless” la eveniment :D), iar celor de la Constănţeanul.com şi Evenimente Constanţa pentru că ne ajută cu promovarea evenimentului.


Vă vorbeam acum vreo lună aici despre cât de mult îmi place mie evenimentul „Schimb de Cărţi”. Încă îmi place…ideea în sine mi se pare în continuare senzaţională, cred că poate fi un eveniment deosebit şi cred că are un rol important în viaţa cultural-literară a acestui oraş, unde, oricum, nu se întâmplă mare lucru în această direcţie.

Din păcate, ieri (la a şaptea ediţie a acestui eveniment în Constanţa), lucrurile au stat cât se poate de prost. Ca şi persoană ataşată de „Schimb de Cărţi” şi participant fidel de când a fost lansat, sunt extrem de dezamagită de organizarea deficitara (care, vorba dramaturgului, a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire).

Eu organizez evenimente şi activităţi de tip public de vreo 3 ani încoace, deci am o idee destul de clară despre cum ar trebui organizat ceva ce include participare publică. Nu sunt începătoare, nici mare expertă, am o experienţă considerabilă şi încă învăţ. Orice organizator ar trebui să înceapă (după ce stabileşte scopul evenimentului şi grupul ţintă) prin a avea o planificare a activităţilor/ task-urilor ce trebuie întreprinse pentru un eveniment reuşit sau măcar acceptabil. Sau măcar să ştie care sunt paşii minimi care trebuie urmaţi pentru a asigura o locaţie şi o promovare decentă.

Despre ediţia de ieri a „Schimbului de Cărţi” nu se mai auzise nimic de vreo 2 săptămâni (unele persoane au zis că nici nu ştiau dacă se mai ţine). Să zicem că nu a fost o mare tragedie, deşi e posibil să fi contribuit la absenţa participanţilor.

Punctul culminant, care chiar a trecut de limita bunăvoinţei şi răbdării mele, a fost momentul în care am realizat că suntem doar 4 participanţi…şi subliniez cuvântul participanţi, pentru că doar asta eram…nu organizatori, nu invitaţii speciali care ne-au fost promişi…doar participanţi. Penibil, din punctul meu de vedere.

Eu, ca organizator, dacă am doar 4 participanţi la un eveniment care a fost odată destul de reuşit (şi la care nici măcar eu nu mai particip), încep să îmi pun întrebări. Mă întreb şi care a fost contextul, care au putut fi motivele pentru care oamenii nu au venit (poate o oră aleasă greşit, o locaţie inaccesibilă, poate e vară şi lumea e în vacanţă etc.), dar şi ce am făcut greşit eu, persoana care a organizat (poate nu l-am promovat suficient, poate nu am mai adus nimic nou evenimentului şi lumea s-a plictisit să vină doar ca să se vadă cu aceiaşi 3 oameni şi să schimbe aceleaşi 3 cărţi şi aşa mai departe).

Dar ideea de bază este că ÎMI PUN ÎNTREBĂRI. Ce am făcut greşit şi ce a fost nepotrivit în contextul socio-psiho-artistico-puii mei-cultural ca să am un eşec total. Punându-ţi astfel de întrebări, înveţi, te dezvolţi, capeţi experienţă, găseşti soluţii pe viitor…ajută foarte mult să faci asta. (Bine, eu sunt mai auto-critică şi insist foarte mult pe ce aş fi putut să fac eu mai bine ca să obţin măcar un semi-succes).

Dar când nu realizezi că au existat mai mulţi factori care au dus la eşec şi cauţi doar motive exterioare, care nu ţin de tine, atunci, scuză-mă, înseamnă că nu perseverezi şi nu înveţi din greşeli. Nu poţi să dai mereu vina pe faptul că: ora de fapt a fost prea devreme/ târzie, locaţia de fapt a fost prea departe/ necunoscută/ dubioasă/ neinteresantă, de fapt lumea e în vacanţa (uite că 4 oameni nu erau şi mai ştiu cel puţin vreo 3 care ar fi putut participa, cât să avem un mini-eveniment) şi aşa mai departe.

În general, evit să fiu atât de critică la adresa unui lucru care îmi place foarte mult, dar trebuie să recunosc eşecul acolo unde există.

Şi, până la urmă, dă-o dracu’ de treabă, că am tot dreptul să fiu sictirită şi nervoasă că într-o duminică de vară, la 4 dupa-amiaza, eu am ales să merg la un eveniment, în loc să fac orice altceva, şi mi se oferă o chestie absolut sub mediocritate. Păi unde e respectul pentru fraierul care a vrut să vină la evenimentul tău, deşi organizarea a lăsat de dorit (atenţie, la ediţia asta, celelalte au fost destul de ok)? Unde este relaţia pe care trebuie să o dezvolţi cu susţinătorii tăi când eşti la început de drum? Că, până la urmă, nu organizezi Eurovision, unde ai publicul asigurat indiferent de cât de crappy e organizat, pentru că e mega-important pentru 45 de naţiuni sau câte participă.

Poate asta a fost problema. Că am fost fraieri să mergem atunci când am văzut că scârţâie.

Dar, pentru că vă ziceam că eu sunt o optimistă înnăscută şi incurabilă, sper din tot sufletul ca urmatoarea ediţie să fie iar reuşită, să regăsesc motivul pentru care am mers in the first place la acest eveniment. Apropo de asta, următoarea ediţie cică e în octombrie…că doar e mai simplu să anulezi ceva, decât să cauţi soluţii pentru reuşită, nu?

„Noi să fim sănătoşi!”, cum zicea un prieten mai vechi. Vedem ce se mai întâmplă până în octombrie.

Până atunci, Annie hopes for the best :)

PS: sper să nu o ia nimeni personal, în cazul în care aţi avut astfel de experienţe ca organizatori, este pur şi simplu părerea mea şi mi-am exprimat of’ul apropo de jignirea care mi-a fost adusă ca şi participant al unui eveniment (şi sper că am exprimat şi of’ul Smarandei…ştie ea de ce :P)

Sursa pozei


Ieri (26 iunie) s-a întâmplat a şasea (dacă nu mă înşel) ediţie a evenimentului „Schimb de cărţi”, din Constanţa.

Este un eveniment care mie îmi place mult, mai ales ca idee. Chiar dacă ea a pornit de la Bucureşti şi nu suntem noi iniţiatorii, asta contează mai puţin. Din contră, însuşi faptul că există un eveniment desfăşurat în mai multe oraşe din ţară, care îşi propune să strângă la un loc oameni cât mai diverşi care să discute despre un subiect comun (CĂRŢILE), mie mi se pare excepţional. Eu iubesc cărţile, citesc cât pot de mult şi încerc mereu să descopăr autori şi stiluri noi, aşa că „Schimb de cărţi” a venit mănuşă.

Îmi place să mă întâlnesc cu oameni pe care îi ştiu sau nu, într-un cadru informal, dar mereu plăcut, pentru a face schimb de cărţi, dar şi de idei, informaţii, impresii cu privire la orice ne-ar putea veni în minte legat de acest subiect. Este un sentiment absolut remarcabil, iar procesul în sine îmi menţine creierul activ şi „dătător” de idei.

De asemenea, faptul că pot împrumuta cărţi pe care uneori nu le găsesc la bibliotecă sau nu am bani să le cumpar, este un mare avantaj, de care profit la maxim şi împrumut câte cărţi pot, spre exasperarea prietenilor, care îmi spun mereu că nu voi avea timp să le citesc pe toate (şi uneori au dreptate…dar încercarea moarte n-are).

Şi chiar dacă unele cărţi se găsesc la bibliotecă sau nu sunt scumpe, cred că e foarte simplu faptul că vezi cartea pe masă în faţa ta şi te gândeşti că poate nici nu te-ai fi uitat la cartea aceea în alt context…dar aşa, e acolo, e la dispoziţia ta, nu trebuie să o cumperi, poţi şi să ceri impresii de la persoana care a adus-o şi poţi descoperi lucruri noi. Aşa am „pus mâna” pe nişte cărţi foarte bune, pe care poate le-aş fi trecut cu vederea, pentru simplul fapt că mă gaâdeam că nu sunt stilul meu sau că nu aş vrea să dau banii pe ceva care nu îmi place.

Iar oamenii care vin la acest eveniment sunt deosebiţi prin faptul că toţi au statutul de „iubitori ai cărţilor”…şi atât…acolo nimeni nu este student, frate, vânzător sau funcţionar…lucru care face schimbul de idei să se desfăşoare „fără emfază”, cum bine a observat o bună prietenă de-a mea.

Aşadar, în condiţiile în care 90% din timpul meu se împarte între muncă, muncă (da, de două ori :D) şi cursuri de formare, este revigorant să am timp pentru o pasiune mai veche, dar care mereu se actualizează şi revitalizează în mine – cititul.

Într-adevăr, acest eveniment m-a cucerit de la început (nu am ratat nicio întâlnire până în acest moment) şi bineînţeles că sunt lucruri care pot fi îmbunătăţite, dar este foarte bine că îl avem şi se întâmplă.

Sper ca tot mai mulţi oameni din oraş să vină la acest eveniment. Eu cred că merită şi aduce mari satisfacţii minţilor noastre asaltate de proasta calitate, care a devenit o stare generală.

Este un mod de evadare în fiecare lună, pentru lumea aglomerată a lui Annie şi a celorlalţi…


Aşa sunt eu :)

Abonează-te la blog prin e-mail.

Alătură-te altor 38 de urmăritori

Cele mai pufoase fulare!

Câţi au dat click până acum? (din 24.06.2011)

  • 37,360 omuleţi


Înscris pe:

Recomand

Jovis Homemade Beauty