Annie redescoperă "oraşul de la malul mării"

Posts Tagged ‘te iubesc


Eram în camera mea. Făceam ceva banal, probabil împachetam nişte haine. M-am oprit brusc şi am simţit nevoia să mă aşez.

„Ce fac? Încotro mă îndrept cu viaţa mea?”, mi-a fulgerat gândurile. Iar, această întrebare. Care vine, din când în când, şi mă bântuie câteva momente. Vine să-mi răvăşească ordinea, provoacă haos şi mă obligă să rearanjez lucrurile, în urma ei.

Şi atunci m-am gândit la tine, cel pe care încă nu îl cunosc. Şi m-am întrebat, siropos, dacă şi tu te gândeşti la mine, în acel moment. Desigur că nu, acesta nu este un film, oricât mi-aş dori, uneori. Dar m-ar fi consolat gândul că şi tu te gândeşti la mine, cea pe care încă nu o cunoşti, că visezi la momentul întâlnirii noastre. Că te-ai gândit deja cum o să mă ţii de mână pe stradă şi cum o să mă cerţi, când te superi pe mine, cum o să decidem dacă ne uităm la Masterchef sau la meci, cum o să-i cheme pe copiii noştri şi care dintre noi îi va alinta mai mult.

Hm…am zâmbit prosteşte, ca o tânără veşnic îndrăgostită, de un vis nedefinit, pe care îl aşteaptă înfiorată.

„Hainele nu se vor împacheta singure.”

 

Annie

Frida Kahlo – „What the water gave me”

Sursa pozei

Anunțuri

Spania. Noaptea de Revelion. Priveam amândoi artificiile, pe măsură ce se apropia miezul nopţii. Ai turnat vin în pahare şi am ciocnit. „Pentru un an de neuitat”, ai spus. Am simţit mirosul dulce al vinului şi gustul lui parfumat.

Nu ştiu dacă era din cauza vinului, a zumzetului ce venea de afară sau a nopţii, dar aveam o stare de euforie naivă. Aşteptam ca un copil „numărătoarea inversă”, trecerea într-un nou an, alături de tine.

Am început să numărăm împreună, privind pe fereastră marea de oameni şi artificiile din ce în ce mai numeroase.

3…2…1…M-ai cuprins în braţe şi m-ai sărutat. „La mulţi ani!”, am strigat amândoi.

Cu un gest hotărât, înainte să-mi dau seama de ceea ce se întâmplă, m-ai luat de mână. M-ai privit, în timp ce, cu cealaltă mână, îmi puneai un inel pe deget. Acel inel. În acel moment. Cu acea întrebare.

„DA!”, am răspuns, cu lacrimi pe obraji. Inima-mi bătea puternic, am sărit în braţele tale şi m-am îmbătat de mirosul tău, ca să te păstrez mereu în amintire, aşa, cum erai atunci.

Anul nostru de neuitat doar ce începea.

Annie

Sursa pozei


Pentru că mă apucă uneori (adică foarte des) aberaţiile, mai deschid pagina blog-ului şi mai arunc unele impresii personale despre „viaţă şi nemurirea sufletului”. :D

De ceva timp încoace, am tot văzut pe Facebook diferite mesaje şi urări felurite, pentru sărbătorile şi onomasticile recente. M-au impresionat plăcut câteva dintre ele.

Acele câteva care conţineau cunoscutul şi deja perimatul „te iubesc”. Dar aici era altfel. Era un „te iubesc” sincer, nepretenţios şi fără emfază. Era un „îţi spun că te iubesc pentru că vreau să ştii asta şi pentru că eu vreau să spun asta”; era şi pentru cel care l-a declarat, nu doar pentru cel ce primea declaraţia. Era un „te iubesc” simplu, matur, fără vreo obligaţie din partea celui care îl primea. Fără „artificii” grafice, inimioare nenumărate şi floricele, care îl fac uneori să pară o glumă, care îl transformă în „mi-e frică să-ţi spun că te iubesc şi să fiu vulnerabil în faţa ta, aşa că îl împopoţonez şi tu înţelegi ce vrei…poate este o glumă, poate nu”.

Am văzut, în sfârşit, „te iubesc” asumat total de cel care îl transmite, conştient de el şi fără temeri, fără frica de a fi expus în faţa celuilalt.  Şi, mai ales, fără frica de a fi expus în faţa celor care văd mesajul. Ştiu că este o chestiune intimă, privată, şi că este suficient să ştie cei doi implicaţi acest lucru. Curajul şi, într-un fel, nepăsarea (pozitivă aici) faţă de ceilalţi, sunt de admirat oricând. Deschiderea faţă de lume şi viziunea liberă (neconstrânsă de prejudecăţi şi norme sociale) în ce priveşte relaţiile cu cei apropiaţi sunt extraordinare şi merită să fie trăite. Şi, până la urmă, de ce ar trebui să ne pese că ceilalţi ne judecă pentru ce şi pe cine iubim? Ne vor judeca oricum, măcar să fie pentru ceva bun :) (vorba lui Noica: „Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă eşti fericit.”)

Mi-a plăcut să fiu martoră la sentimentele pure şi clare ale prietenilor mei virtuali. M-am bucurat pentru bucuria lor, de a-şi spune acest simplu Te iubesc!, indiferent că erau un cuplu, prieteni sau prietene foarte bune, fraţi, surori, părinţi, copii.

În concluzie…te iubesc!

Hai, fugi şi tu şi spune-i că îl/o iubeşti, o să aprecieze :)

Annie

Sursă foto


…pentru că este ziua ta!

…pentru că eşti sora mea ♥

…pentru că eşti mereu lângă mine.

…pentru că mă cunoşti.

…pentru că mă iubeşti.

…pentru că eşti cea mai cea soră pe care puteam să mi-o doresc.

…pentru că te iubesc!!!

Te iubesc!

Posted on: Mai 9, 2012


Te iubesc pentru că eşti în viaţa mea.

Te iubesc pentru că îmi oferi culori, parfumuri şi imagini.

Te iubesc pentru că eşti mereu altfel.

Te iubesc pentru spontaneitatea ta inedită.

Te iubesc pentru modul în care îmi zâmbeşti.

Te iubesc pentru privirea ta.

Te iubesc pentru că mă iubeşti.

Te iubesc pentru că eşti TU.

 

Annie este doar visătoare astăzi :)

Sursa pozei


Aşa sunt eu :)

Abonează-te la blog prin e-mail.

Alătură-te altor 38 de urmăritori

Cele mai pufoase fulare!

Câţi au dat click până acum? (din 24.06.2011)

  • 38,197 omuleţi


Înscris pe:

Recomand

Jovis Homemade Beauty