Annie redescoperă "oraşul de la malul mării"

Posts Tagged ‘tristeţe


Eram în camera mea. Făceam ceva banal, probabil împachetam nişte haine. M-am oprit brusc şi am simţit nevoia să mă aşez.

„Ce fac? Încotro mă îndrept cu viaţa mea?”, mi-a fulgerat gândurile. Iar, această întrebare. Care vine, din când în când, şi mă bântuie câteva momente. Vine să-mi răvăşească ordinea, provoacă haos şi mă obligă să rearanjez lucrurile, în urma ei.

Şi atunci m-am gândit la tine, cel pe care încă nu îl cunosc. Şi m-am întrebat, siropos, dacă şi tu te gândeşti la mine, în acel moment. Desigur că nu, acesta nu este un film, oricât mi-aş dori, uneori. Dar m-ar fi consolat gândul că şi tu te gândeşti la mine, cea pe care încă nu o cunoşti, că visezi la momentul întâlnirii noastre. Că te-ai gândit deja cum o să mă ţii de mână pe stradă şi cum o să mă cerţi, când te superi pe mine, cum o să decidem dacă ne uităm la Masterchef sau la meci, cum o să-i cheme pe copiii noştri şi care dintre noi îi va alinta mai mult.

Hm…am zâmbit prosteşte, ca o tânără veşnic îndrăgostită, de un vis nedefinit, pe care îl aşteaptă înfiorată.

„Hainele nu se vor împacheta singure.”

 

Annie

Frida Kahlo – „What the water gave me”

Sursa pozei

Anunțuri

Banii au un rol mult prea important în această societate, din punctul meu de vedere.

Pe baza lor se stabilesc multe, ei schimbă oamenii şi relaţiile dintre aceştia, fac diferenţe care nu ar trebui să existe (sau fără de care ne-ar fi mult mai bine, în mod sigur).

Zic asta pentru că, aparent, totul trebuie plătit, totul are un cost şi, dacă nu ţi-l permiţi, ajungi chiar să suferi (sper că nu exagerez).

Sunt foare tristă pentru că azi m-am entuziasmat foarte tare la găsirea unui anunţ cu o conferinţă de specialitate, la care îmi doresc foarte mult să particip şi care ar fi însemnat pentru mine un mare plus informaţional, profesional, dar şi ca experienţă în sine, ca interacţiune cu oameni de la care am ce învăţa, cu oameni de pe ale căror cărţi am învăţat în facultate şi care m-au inspirat.

Costul: 400 euro.

Eu câştig banii ăştia în 2 luni. Vă daţi seama? Trebuie să muncesc 2 luni, să nu cheltui banii pe nimic şi să îi pun deoparte ca să pot participa la o chestie de genul ăsta.

Trebuie să uit de cheltuieli de subzistenţă, de haine, de abonamente de transport sau telefon, de o ieşire cu prietenii…şi să pun totul deoparte.

Experienţa este extraordinară şi în mod sigur merită aceşti bani…dar de unde să îi iei? Cum să nu achiţi restul chestiilor de care ai nevoie?

Annie e tristă şi dezamăgită…şi tre’să îşi pună şi pofta în cui… :(

Sursa pozei


Aşa sunt eu :)

Abonează-te la blog prin e-mail.

Alătură-te altor 38 de urmăritori

Cele mai pufoase fulare!

Câţi au dat click până acum? (din 24.06.2011)

  • 38,194 omuleţi


Înscris pe:

Recomand

Jovis Homemade Beauty