Pentru că încerc să reiau scrisul, pe blog, am început să fac un pic curat, prin paginile vechi de câţiva ani. Descrierea mea, de mai jos, este destul de veche. Dar am decis să o las aproape neschimbată, pentru că îmi aminteşte de mine, când am început blog-ul. Şi vreau să văd unde va duce.
Multe s-au schimbat, între timp, şi totuşi când citesc despre mine, mi se pare atât de actual, în parte.
Cam atât. Sper să am spor, la scris, în această nouă etapă.
Annie, februarie 2018
***
Annie este alter ego-ul meu.
Ca şi blog, s-a născut din nevoia şi plăcerea de a scrie, dar şi din încercarea de a scrie bine, de a învăţa din cărţi şi de la alţi bloggeri, din dorinţa de a transmite un mesaj oamenilor.
Ca şi personaj, s-a născut cumva din Facebook. Am intrat la un moment dat într-o aplicaţie de tip „ce alt nume ţi se potriveşte” şi rezultatul a fost „Annie”. Mi-a plăcut mult. Are o parte comună cu numele meu real, e frumos, scurt, ortografia mă încântă foarte tare, nu ştiu de ce (în special acel dublu „n”). Am vrut să îl folosesc, o perioadă nu ştiam cum şi la ce, iar când m-am gândit să pornesc blog-ul, totul s-a legat.
Aşa s-au pus bazele ideii mele de blog.
Despre mine, cred că v-aţi dat seama de multe numai citindu-mă (sau vă veţi da seama). Dar vreau să vă spun eu câteva cuvinte, vreau să vă ofer imaginea mea despre mine.
Îmbin psihologia cu mediul, sunt părţile mele complementare şi nu le-aş schimba cu nimic în acest moment. Le studiez cu drag şi le aplic în viaţa mea.
Sunt o persoană transparentă, mă simt autentică, simt că trăiesc aşa cum vreau şi cum îmi place. Am idealuri, dorinţe şi multe vise, vreau să schimb lumea şi să salvez planeta, vreau să ajut şi să primesc în schimb zâmbete, îmbrăţişări şi iubire.
Cred în Dumnezeu şi încerc să fiu o persoană bună. Caut lângă mine persoane care îmi împărtăşesc credinţa şi principiile religioase.
Sunt capricioasă, mofturoasă, geloasă şi posesivă. Iubesc oamenii şi îmi place să îi am lângă mine, îi aleg eu uneori, dar mă aleg ei pe mine de cele mai multe ori.
Mă supăr ca un copil şi mă împac şi mai repede.
Fără marea mea magică, mă simt pierdută, nu am puncte de reper şi îmi pierd sursa de energie. Aş sta toată ziua pe nisip chiar la marginea apei şi m-aş simţi mai vie decât făcând orice altceva. Să aud marea, să simt nisipul sub tălpi şi vântul în păr, este pentru mine viaţă.
Sunt prea sinceră, pun multă pasiune în lucruri foarte mici, păstrez în suflet culori, sunete, parfumuri, chipurile persoanelor pe care le iubesc.
Annie, iunie 2011
The world of Annie 