Abia aştept! O să fie minunat!!!
O zi întreagă (de fapt, deja a început) plină de inimioare, trandafiri, roşu şi roz peste tot, ursuleţi pe fundul cărora scrie „I love you!”, declaraţii de dragoste…wow, ce să mai, paradisul zahărului şi pluşului!
Mi se pare extraordinar faptul că avem O ZI ÎNTREAGĂ pentru a ne declara dragostea faţă de perechile noastre (sau prieteni, după caz şi statut psiho-socio-cultural), că toate certurile şi neînţelegerile dispar ca prin minune, că uităm cu uşurinţă faptul că iubitul înjură ca pe tarla la meciuri sau că iubita aruncă banii pe chiloţi cu pietre svarovschi semnaţi de Cătălin Botezatu.
Este nemaipomenit că tot ce facem, în toate celelalte 364/5 de zile din restul anului, dispare în negura vremurilor. Ce mai contează că nu ne suportăm un an întreg, dacă ne iubim o zi? Totuşi, e o zi întreagă (deci chiar 24 de ore!!!), plină de lapte şi miere (sau bere şi şaorma, după caz), putem fi mieroşi, pisicoşi, alte chestii care se termină în „-oşi” (gen greţoşi…).
Da, fată, da’ e o sărbătoare importantă…nu e ca şi cum noi, românii, am putea să fim originali şi să avem vreo tradiţie sau sărbătoare de genul ăsta…ah, stai, am uitat de Dragobete. Dar cui îi mai pasă? Tot ce e de la americani e moca şi bun! Valentine’s, Halloween, Ziua Recunoştinţei (e doar o chestiune de timp, o să vedeţi că o preluăm şi pe asta), fast food, obezitate, bombe atomice…
Deci, dragilor, nu vă chinuiţi să arătaţi persoanelor iubite toată aprecierea şi afecţiunea voastră în 364/5 de zile ale anului, că doar aveţi o zi întreagă pe an să faceţi asta (deci, subliniez: o zi întreagă!!!). Nu vă chinuiţi să fiţi mai buni, mai înţelegători, mai drăgăstoşi pentru sufletul vostru, ca persoane, sau pentru persoanele iubite…aveţi Valentine’s, asta vă defineşte ca oameni. Factura de Valentine’s spune mai multe despre voi decât orice altceva. Bazaţi-vă pe asta!
Ştiu, o să primesc aceeaşi placă învechită cu „eşti cinică pentru că nu eşti îndrăgostită”. Nu-mi pasă. Sunt cinică pentru că vreau şi pot. Sunt cinică pentru că avem o atitudine stupidă faţă de sărbătorile prefabricate, importate şi irelevante pentru sufletele noastre. Când sunt îndrăgostită, iubesc 24 din 24, 7 zile pe săptămână, 365/6 zile pe an. Nu aştept O ZI ca să remediez toate rahaturile pe care le-am făcut un an, nu aştept O ZI ca să arăt cât iubesc şi, cu siguranţă, nu aştept O ZI ca să îmi dezvolt şi să îmi construiesc relaţiile cu ajutorul zahărului, florilor şi pluşului de 3 lei.
Nu apăr nici Dragobetele, dar măcar erau autentice, nu eram aşa falşi.
Da’ eu mă bucur că totul este piersicos, cupidonii zboară pe lângă noi, în lume totul e roz şi Madonna chiar era a virgin când cânta melodia aia…Mhm…Bun aşa.
Annie speră că mai e cineva pe aici care iubeşte în fiecare zi, nu cu porţia, o dată pe an.
V-am pupat!
The world of Annie 