LA MULŢI ANI, nouă! :D

Ieri am făcut un anişor!!!!

Adică Annie…adică blog-ul…mă rog, eu cu Annie şi cu blog-ul, deci noi toţi trei :))

Din păcate, am fost mult prea ocupată ca să şi realizez că facem un anişor până azi :( cam tristuţ, aşa-i? Dar e un sentiment tare fain, mai ales datorită faptului că blog-ul meu a rezistat un an, am scris într-un ritm relativ constant şi am avut un număr de 11.000 de accesări în tot acest timp. Nu ştiu ce înseamnă asta în lumea bloggistică, pentru mine este mult şi asta e de ajuns. Mai ales pentru că blog-ul nu are un conţinut aşa comercial sau deosebit de atractiv pentru masele largi populare :D

Well, cu siguranţă vom sărbători mai elaborat când o să mai creştem. Momentan, suntem micuţi şi gângurim de „La mulţi ani!” :)

Păi…să trăim şi să avem spor!

Le mulţumesc din suflet celor care au citit şi citesc în mod constant blog-ul, celor care lasă comentarii şi care îmi trimit mesaje pentru diverse colaborări sau anunţuri. Vă doresc tuturor să aveţi parte de multe lucruri frumoase, luminoase şi pufoase!!!

Annie şi blog-ul şi eu :D

PS: ştiu! am să îmi cumpăr o prăjiturică imediat ce se termină postul, o lumânare şi am să îmi fac ziua aşa cum trebuie…o să fac o poză şi v-o dau şi vouă :D

Despre „Planul B”

Mă bântuie tare ideea asta de „Plan B” în ultima vreme. Poate pentru că mă simt prea mult aşa.

Ba nu. Reformulez: este o persoană care mă face să mă simt prea mult aşa.

Mă enervează, mă irită, mă calcă pe nervi şi mă scoate din minţi. Sunt puţine lucruri care să îmi dea o stare negativă în halul ăsta. Iată că „Planul B” este printre ele. Adică de ce aş fi eu a doua alegere? De ce să fiu acolo doar când ăia mai tari nu sunt disponibili? Şi când ăia mai tari sunt în peisaj, de ce să fiu eu dată deoparte?

Şi ipocrizia mă irită. Ipocriziile astea mărunte, gen azi ne chicotim şi ne împărtăşim planuri de viaţă şi mâine nici nu mai primesc vreun semn, că a intrat în vigoare „Planul A”, mai atractiv, mai vesel şi mai interesant decât B-ul.

Da, mă frustrează. Tare de tot. Şi las toate astea să mă afecteze pentru că aveam impresia că este vorba de vreo prietenie la mijloc…dar era doar impresia mea.

De ce mai îmi bat capul?

Nu ştiu. Poate trece de la sine. Poate nu. Poate fac ceva într-o zi în privinţa asta. Sigur. Trebuie.

Gata, că mă doare capul. Ca să fim în ton, ascultăm „Quartz – Locul 2”. E aproape ce vreau şi eu să zic.

Annie

„Dacă te-ai vedea prin ochii mei…”

„…ţi-ai vedea frumuseţea şi chipul mereu luminos…

…ţi-ai da seama de intensitatea privirii tale…

…te-ar fermeca zâmbetul tău minunat…

…ai înţelege de ce te iubesc :)”

 

Annie

PS: visarea face foarte bine la suflet şi minte, în caz că vă întrebaţi :)