De luni de zile, vreau să scriu despre vizita pe care am făcut-o în Bulgaria, în vară, în aceste locuri faine. Am reuşit, în sfârşit, să aştern câteva rânduri, pe „hârtie”. Chiar merită să adăugaţi aceste destinaţii, pe lista voastră de travel. Mai ales, dacă sunteţi din Constanţa, se ajunge şi destul de repede.
M-am urcat, în maşină, cu 3 prietene faine, şi am pornit spre rezervaţia Yailata, din Bulgaria, cu mult entuziasm. 100 de km mai târziu, am ajuns. Mai erau vreo 3-4 maşini, în parcare, lucru care ne-a bucurat, pentru că urma să fie foarte liber.
Am plătit intrarea, vreo 3 leva bulgăreşti (aproximativ 6-7 lei, depinde de cursul valutar) şi ne-am pregătit de plimbare.
Ceea ce nu am ştiut, a fost faptul că ne va tăia răsuflarea priveliştea absolut senzaţională. Amestecul de stâncă, mare, soare, aerul plăcut, verdeaţa…Eu nu am mai văzut, până atunci, un astfel de peisaj şi am rămas mută de uimire.
Traseul are doar câţiva kilometri, este uşor de parcurs, chiar şi fără încălţăminte sport (dacă este uscat), iar liniştea, atmosfera şi vegetaţia sunt faine de tot. Pe drum, am găsit şi o peşteră, dar şi o veche biserică, în stâncă.
De la Yailata, ne-am îndreptat spre Cap Kaliakra, care este la încă vreo 20 km de mers, cu maşina. Această zonă este mai cunoscută şi populară, motiv pentru care era mult mai multă lume acolo. Peisajul rămâne senzaţional, culoarea mării era fantastică, iar liniştea din jur intensifica emoţia (deşi era ceva forfotă, însă lipsea zgomotul artificial al oraşului, de maşini, claxoane, muzică).
Există şi o terasă acolo, un mic muzeu, o capelă în stâncă, multe tarabe cu briz-brizuri (la intrare). Şi da, este un loc perfect pentru poze, selfie-uri sau reîncărcat baterii.
Ultimul punct de pe lista noastră era Mănăstirea Aladzha, până la care am mai făcut vreo 65 km, de la Kaliakra. Însă este ceva cu totul deosebit, fie că sunteţi ortodocşi practicanţi, şi apreciaţi însemnătatea ei duhovnicească, fie că vă place doar unicitatea ei. Este o mănăstire în stâncă, aşa cum nu am mai văzut, până atunci. (ulterior, am aflat că există şi în România ceva similar, la Şinca Veche, însă nu am apucat să ajung acolo)
Taxa este cam 5 leva, parcă, şi există şi un mic muzeu, chiar la intrare, cu tot felul de informaţii interesante, despre mănăstire, dar şi icoane vechi, obiecte de cult expuse, fotografii. Apoi, în curte, se poate urca la mănăstire şi te poţi plimba nestingherit, pe drumuleţul din stâncă. Este o senzaţie inedită, mie mi-a plăcut extrem de mult acolo. Ca să nu mai vorbim de liniştea din jur şi verdeaţa ce se întindea pe o suprafaţă destul de mare. Noi nu am mai avut timp să vizităm, dar erau nişte trasee recomandate, prin pădure, care păreau foarte interesante.
Imaginaţi-vă cum ar fi să urcaţi acolo fără scări, aşa cum făceau monahii, acum câteva sute de ani!
Este un loc impresionant, aş reveni acolo oricând.
De asemenea, de la Aladzha până la Varna, mai sunt doar vreo 15-16 km. Noi am fost să mâncăm, în portul din Varna, la Happy (restaurantul meu preferat, de acolo, pentru că au un meniu super variat, accesibil ca preţ, servirea este rapidă, de calitate, iar mâncarea este bună).
Cam aşa am petrecut noi o zi de august, a meritat tot drumul, chiar dacă a fost cam cald şi statul în maşină nu a fost cel mai confortabil. Însă am rămas cu amintiri minunate!
Vă recomand!
Andreea
The world of Annie 