Lucruri care contează…

Ştiţi lucrurile alea care par mici, dar sunt extrem de importante în viaţa noastră? Sunt lucrurile de care încercăm noi înşine să ne convingem că au o mică importanţă, în chip de zid de apărare, ca să nu avem de suferit.

Pentru mine, unul din lucrurile alea îl reprezintă consecvenţa oamenilor. De fiecare dată când o persoană de lângă mine este inconsecventă, mă simt oarecum trădată în încrederea cu care am învestit acea persoana. Pe româneşte, frate, una zici şi alta faci.

Mi se pare normal să nu îţi încalci cuvântul dat, să nu te răzgândeşti de pe o zi pe alta, practic, să nu te doară fix în cot faţă de cei din jur şi de ce le-ai zis la un anumit moment.

Mi se mai pare normal şi să încerci să îi respecţi pe fraierii care te cred pe cuvânt şi îţi acordă încredere.

Încerc să înţeleg care ar fi motivele unei persoane inconsecvente. Mi s-a zis de multe ori că sunt o persoană empatică, aşa că fac eforturi pentru a vedea care e logica. În mod sigur, o logică există. Fie că e ea înţeleasă doar de persoana în cauză, fie că o înţeleg şi alţii, asta e partea a doua.

Dar orice om are o logică în ceea ce face. Evident, ar fi minunat dacă ar împărtăşi-o cu cei din jur, pentru a simplifica relaţiile şi comunicarea inter-umană.

O să spuneţi că sunt frustrată…da, sunt, şi îmi accept frustrarea ca pe orice alt sentiment care există. Mi se pare, până la urmă, o chestie umană să te enervezi/ superi/ frustrezi/ întristezi sau ce mai vreţi voi, atunci când nu înţelegi un om sau mai mulţi din jurul tău, lucru care reuşeşte doar să te îndepărteze de persoana/ persoanele respectivă/e.

Ce încerc să spun este că, deşi ştiu că există motive pentru orice acţiune a unui om şi are în spate o logică, există mereu riscul să o iei personal şi să te afecteze mai mult decât ar trebui.

Ce fac în această situaţie? Îmi eliberez mintea, mă pun în pielea acelei persoane şi apelez la optimismul aparent înnăscut pe care îl posed, considerând astfel că mâine va fi mai bine şi că voi înţelege, într-un final, logica umană.

Frumos scop pentru această viaţă, nu? :)

Pentru moment, Annie se mulţumeşte cu faptul că scrisul are un rol cathartic şi profită de revigorarea pe care i-a adus-o. Voi?

La multi ani, Mircea Baniciu!

Azi este ziua unuia dintre folkistii mei preferati: Mircea Baniciu. Imi place mult si ce a cantat la Pasarea Colibri, dar si ce canta pe cont propriu. Este un artist desavarsit, dupa parerea mea, este extrem de talentat, iar concertele lui sunt mereu extrem de energice si amuzante. Este un tip foarte inteligent si stie mereu cum sa interactioneze cu publicul. Mai ales in locatiile mai mici, se creeaza o atmosfera foarte frumoasa, prieteneasca.

Asa ca, astazi, Annie ii spune „LA MULTI ANI” si la multe cantari!

Sursa pozei

Magazine noi (sau innoite) in Constanta

Azi am avut zi de shopping…simteam nevoia, dupa mult timp in care nu am mai facut asta.

Am intrat intr-un magazin nou si unul care si-a „innoit” prezentarea, prin schimbarea sediului.

Incepem cu magazinul dm (cel de pe Stefan cel Mare, nu cel din Real, ca la acela nu am ajuns). Lansat fara fast (sau, cel putin, la urechile mele nu a ajuns nimic despre lansare), a ajuns si in Constanta un al doilea magazin. El face parte dintr-un lant international, asupra caruia parerile sunt impartite, din cate am auzit de la prietenele care au folosit produsele din alte tari, pana sa apara si pe la noi.

Unele persoane spun ca produsele sunt de proasta calitate, invechite sau prea scumpe. Alte persoane sustin ca sunt accesibile si destul de bune.

Nu am folosit multe din marcile proprii dm, asa ca nu pot da inca un verdict. Ce am folosit a fost ok, ca din oricare alt magazin.

Azi am intrat de curiozitate, ca sa imi fac si eu o impresie.

Gama destul de larga de produse, este cu siguranta un plus. Sunt multe tipuri de produse, marci proprii, dar si marci cunoscute, din multe categorii (ingrijire, cosmetica, igiena, sanatate, pentru copii, curatenie). E bine sa ai de unde sa alegi, sa poti compara produsele sau, pana la urma, sa poti incerca si altceva, pentru ca nu se stie niciodata ce produs poti descoperi, al caruia sa devii client fidel. Sunt detalii despre produse si marci si pe site-ul lor: http://www.dm-drogeriemarkt.ro/produse.htm

Un minus ar fi faptul ca am vazut si niste produse care se gasesc si in alte supermarket-uri/ magazine, la un pret mai mare (nu mult, intre 1 si 3 lei, din ce mi-am dat eu seama). Dar, oricum, in conditiile in care orice leu a ajuns sa conteze foarte mult, e important sa poti asigura un raport cat mai eficient calitate-pret.

Per total, mi-a facut o impresie buna si as vrea sa ma apuc sa incerc produsele, ca sa pot face o comparatie si sa decid daca ma „abonez” la ei sau nu.

Al doilea magazin vizitat a fost MiniPRIX, care nu este deloc nou in Constanta, dar care, am descoperit azi, si-a schimbat locatia. Cred ca au facut bine, pentru ca noua locatie este mult mai aerisita, nu te mai calci in picioare cu toata lumea ca sa te uiti la o bluza, nu mai lovesti umerasele inghesuite si asa mai departe. Au separat mai bine hainele de incaltaminte, tipurile de haine (femei, barbati, copii), cabinele de proba.

Arata mult mai bine, ca locatie si ca aranjare interioara. Din pacate, unele haine in continuare ma sperie…cred ca anii ’70 le-ar vrea inapoi, sa le inchida undeva sau sa le arda.

Mereu am zis ca la MiniPRIX hainele se impart in 2 doua categorii: dragute si „ce dracu’ e asta?”. Poate sunt doar gusturile mele (si ale prietenilor mei), poate, de fapt, toate chestiile ponosite sau „kitsch-like” reprezinta un „fashion statement”. Nu stiu. Cert e ca o parte din haine sunt absolut infioratoare, dar o alta parte ma face sa cred ca exista speranta in acest magazin, motiv pentru care intru in continuare acolo. Si azi chiar am reusit sa cumpar un maiou dragut, varatic, foarte vesel imprimat, cu flori.

Deci, cred ca merita sa aruncati cate o privire acolo, poate veti gasi ceva pe gustul vostru.

Gata. Annie mentioneaza sursele pozelor (dm si MiniPRIX) si va doreste shopping placut in Constanta!

Teatrul de Vara Jupiter, un suflu nou la malul marii

Apreciez mult ce se intampla la Teatrul de Vara Jupiter, ma bucur sa vad ca pe acest litoral al nostru mult (si pe drept) criticat, exista si viata culturala.

Acum, prin comparatie cu orasul nostru, acesta din urma pierde puncte. In Constanta nu exista evenimente de „cultura si civilizatie” (desigur, asta daca nu putem incadra in aceasta categorie toate party-urile si special event-urile din cluburile de multe fite, dar doi bani).

Asadar, Jupiter, o statiune asa micuta cum e ea, are destule spectacole saptamanale de calitate (cred ca niste oameni care il aduc pe Malaele in spectacol, au niste standarde bine determinate).

Nu am reusit sa ajung inca la niciun spectacol, dar am vazut „Podu’„, cu Horatiu Malaele si George Ivascu, in rolurile principale, la Casa de Cultura din Constanta (unde era 80 lei biletul…in Jupiter este doar 20 lei…incomparabil mai ieftin) si pot sa spun ca este o piesa exceptionala. Actorii sunt extrem de talentati, piesa este foarte bine scrisa si interpretata impecabil. Cand am fost eu la spectacol, s-a aplaudat cel putin 10 minute fara intrerupere. Asta e un exemplu, pentru a va da seama de ce apreciez asa mult acest teatru.

Asadar, piesele sunt bine alese, zic eu. In plus, se colaboreaza cu multe teatre din tara si au in program destul de multe piese interesante, pe care chiar vreau sa le vad, pentru a mai schimba un pic peisajul cultural-artistic din ultima perioada (adica ala inexistent).

De asemenea, exista si concerte ale unor artisti cunoscuti, talentati (indiferent de gen, conteaza calitatea muzicii), la care merita sa mergi pentru a mai diversifica registrul concertelor frecventate in mod obisnuit. Eu, de exemplu, nu ascult Tudor Gheorghe sau Loredana, dar mi-a placut ideea concertelor lor si, pentru un pret oricum mai mic decat in Constanta, m-as fi dus, daca as fi avut ocazia.

Nu i-au uitat nici pe cei mici. Au un spectacol simpatic chiar azi („Tiribam tiribam”), sustinut de Trupa Zurli, de teatru pentru copii, combinat cu numere de magie, din ce am citit pe site. Foarte frumos!

Cred ca si-au stabilit bine…prioritatile, sa le zicem. Din acest motiv, eu, personal, ii consider un suflu nou pe litoral. Pentru ca au curajul de a aduce actori, cantareti si spectacole care, in general, nu sunt pentru publicul larg. Puteau sa aiba si ei aceleasi spectacole din Mamaia, cu nume „sonore” de manelisti, cantareti de muzica populara destul de talentati (care, din pacate, se preteaza la show-uri ridicole, de calitate indoielnica) si „actori” de comedie, care folosesc aceleasi glume rasuflate si penibile.

Dar au ales sa fie altfel. Sa faca ceva nou, sa incerce sa insufle turistilor si localnicilor simpatia macar, daca nu iubirea, pentru teatru si muzica buna, elaborata, gandita.

Pana in acest moment, chiar cred ca au facut o treaba, sa speram ca nu avem surprize pana la finalul sezonului (desi in program nu se anunta nimic dubios).

Va recomand sa le urmariti pagina de Facebook, care mi se pare un pic mai actualizata decat site-ul (nu ca acesta nu ar fi, dar se posteaza mai repede informatii si impresii pe FB).

Annie are toata admiratia pentru acest teatru si spera sa ajunga la urmatoarea piesa de teatru, „Scandal la Opera”, pe 5 august.

Ne vedem acolo!

Şi a fost…Şi a doua zi de Folk You!!

Şi a fost o atmosferă absolut senzaţională, din punctul meu de vedere. Desigur, până a urcat pe scenă Guess Who, pe care nu doream să îl/îi văd (încă nu m-am lămurit dacă e un tip sau o trupă, că erau 3 pe scenă :D), pentru simplul motiv că nu aveau ce să caute la un festival de folk.

Dar, în rest, seara a fost foarte reuşită. Punctele bune au fost, ca şi în prima seară, omagiile aduse celor care nu mai sunt printre noi, prin rularea de imagini, versuri şi ascultarea melodiilor în sine. Ăsta a fost un punct pozitiv pentru organizatori, care au „sfeclit-o” la faza cu hip-hop’ul la Folk You.

Seara a început cu băieţii de la Folk Frate!, pe care nu îi mai ascultasem până acum, dar care au fost foarte tari, prin prezenţa scenică şi melodiile bine alese. Au fost amuzanţi, au cântat bine şi au făcut atmosferă cât au fost pe scenă. Şi au fost singurii (şi i-am iubit pentru asta) care s-au preocupat de curăţenia plajei şi care au încurajat publicul să strângă toate deşeurile la final. A venit fix pe sufletul meu, fiind o ecologistă convinsă.

Au urmat vreo 2-3 mini-recitaluri la care, sincer, nu am fost atentă, pentru că nu m-au impresionat în mod deosebit (chiar au reuşit să mă calce un pic pe nervi, prin afectarea şi importanţa pe care şi-o alocau singuri unii dintre „marii” artişti). Aşa că, îmi pare rău, nu voi putea detalia aceste momente.

Pot, însă, să vorbesc la nesfârşit despre Maria Gheorghiu, pe care o iubesc din tot sufletul şi care este una dintre cele mai bune voci ale folkului românesc din acest moment (alături de Zoia şi Magda). Este mereu o prezenţă sensibilă şi deosebită, cu o voce de excepţie, emoţionantă şi pătrunzătoare. Are un stil aparte, inconfundabil, care mă surprinde şi mă mişcă de fiecare dată când o ascult (fie că e live, fie că e obsesiv pe iPod). Consider că, pe bună dreptate, este prinţesa noastră de Mangop şi se ridică, fără greşeală, la înălţimea aşteptărilor noastre. La finalul mini-recitalului ei, nu am putut să spunem decât „Bravo, Maria!” şi „Te iubim!”.

A urmat Adrian Berinde, pe care mi-am dorit foarte mult să îl văd în concert. L-am descoperit acum câţiva ani buni şi am fost extrem de încântată să aflu că s-a întors de curând în lumea muzicii (din care, de fapt, nu a plecat, doar a luat o pauză), a scos un album nou şi a cântat şi la Folk You. Show-ul a fost excepţional, a cântat şi melodii mai vechi, care l-au făcut cunoscut, dar şi melodii de pe noul album (de care sper să fac rost cât mai curând, că ieri am uitat să îl cumpăr din Vamă).

Publicul a fost în extaz când a urcat pe scenă Emeric Imre, un artist desăvârşit, care încântă de fiecare dată prin talent, haz şi prezenţa scenică deosebită. De această dată, a fost în formula de Emeric Set, adică trupa constituită de el şi pe care am văzut-o prima oară pe scenă. Spectacolul a fost mai mult decat reuşit, toţi am fredonat versurile lui binecunoscute şi am rămas stupefiaţi când a plecat de pe scenă fără să cânte „Nebun de alb”. S-a pus la cale o mică mişcare de rezistenţă şi aproape tot publicul a început să fredoneze repetitiv refrenul „Nebunului de alb”, în speranţa că îl vom readuce pe scenă. Am crezut că nu a avut efect, pentru că a început recitalul celor de la Taxi, dar, probabil într-o pasă bună a organizatorilor, a fost lăsat să urce iar pe scenă după ce a terminat trupa Taxi şi să ne cânte melodia mult aşteptată. A fost un moment emoţionant şi de bucurie colectivă, aş zice.

Cei de la Taxi au fost foarte tari. Nu cântă folk, dar cântă ceva înrudit: rock. Oricum, au o muzică de calitate, iar Dan Teodorescu este un tip extrem de talentat şi chiar a reuşit să creeze o conexiune deosebită cu publicul. Pe lângă piesele lor celebre, piesa de rezistenţă a fost „Dramă-n Vamă”, pe care au cântat-o pentru prima oară, pentru că doar ce au compus-o ieri. Piesa vorbeşte despre modul în care „s-a stricat” Vama, în care vedem palmieri, piscine, limuzine şi telegondole. A avut un succes aşa mare, încât au cântat-o de 3 ori! Foarte tare!

Ultimul recital la care am asistat a fost cel al lui Vale (Vasile Şeicaru). Cred că nici nu mai are sens să detaliez, pentru că se ştia dinainte că va fi senzaţional, au fost momente de neuitat, Vale a fost, ca de obicei, excepţional, ne-a cântat melodiile care l-au consacrat, dar şi câte ceva de pe noul album (din câte am înţeles de la cei mai cunoscători ca mine…recunosc că eu ştiam doar melodiile mai vechi).

Pe scurt, seara a fost de excepţie, am simţit acel fior folk, pe care nu îl pot descrie şi nu poate fi înţeles, doar trăit.

Din păcate, ideea organizatorilor cu Puya mi-a tăiat avântul pentru această seară, la care nu o să mai asist. De asemenea, ultima seară e cam slăbuţă, la nivel de folkişti prezenţi (desigur, din punctul meu de vedere) şi aş fi mers doar ca să îl văd pe Ducu Bertzi. Dar nu cred că o să fac asta, ţinând cont de restul elementelor, pentru că nu mă încântă foarte tare.

Annie vă doreşte cât mai mult folk în această zi minunată de vară!

Dupa prima seară de Folk You 2011…

…am rămas profund emoţionată şi cu un gust amărui, în acelaşi timp.

Desigur, a fost impresionant să îi văd din nou pe artiştii mei preferaţti, folkişti adevăraţi, care te mişcă, efectiv, la fiecare apariţie pe scenă, dar şi folkişti debutanţi, foarte talentaţi.

Gustul amărui, însă, se datorează organizării deficitare, atât din cauza faptului că există nume care nu au nicio legătură cu folkul la un festival de folk, cât şi pentru faptul că, pentru prima oară, nu li s-a permis folkiştilor să aibă bis-uri…mai mult decât atât, imediat ce ieşeau de pe scenă, organizatorii tăiau scurt oportunitatea publicului de a aclama, măcar, folkistul ce şi-a oferit muzica şi sufletul pe scenă, dând muzica la maxim, astfel încât publicul să nu se mai audă. Cred că acest lucru a fost neprofesionist şi, până la urmă, foarte urât…aceşti oameni fac eforturi să ajungă la Folk You, să îl omagieze pe Moţu Pittiş, dar şi pe alţi artişti care ne-au părăsit prea devreme, îşi dezvăluie sufletul şi trăirile pe scenă, au o conexiune absolut deosebită cu publicul…iar organizatorii le taie dreptul lor de a fi aclamaţi de public şi de a li se cere bis-uri, în semn de apreciere a muncii lor.

Asta m-a scandalizat, poate, mai mult decât faptul că o să cânte Puya la Folk You. Acest om îmi este absolut indiferent, nu sunt nici pro, nici contra Puya, nu ascult, dar nici nu mă incomodează…pe scurt, nu am nimic cu el şi nici el cu mine. Trebuie, totuşi, să recunosc că am fost scârbită de atitudinea organizatorilor şi de ideea „senzaţională” de a include hip-hop la acest festival.

Am înţeles ideea cu rock-ul…e ok, sunt genuri înrudite, cei mai mulţi folkişti ascultă şi rock, deci nu m-a deranjat atât de tare, deşi festivalul se numeşte „FOLK You”, cu accent pe „folk”. Dar hip-hop?? Ce treabă are? Unde mai e spiritul folkist, spiritul acela în onoarea căruia Moţu Pittiş a creat acest festival, care e un soi de manifest, până la urmă…un manifest al libertăţii, al iubirii pentru muzica bună, mare, plajă şi viaţă?

Mulţi iubitori ai folkului au spus că Moţu Pittiş se răsuceşte în mormânt văzând în ce s-a transformat ideea lui senzaţională…şi cred că aşa e.

Nu am nimic cu alte genuri de muzică, atâta timp cât sunt de calitate…nu mă incomodează decât în condiţiile în care la un festival folk se amestecă borcanele şi iese un terci de neimaginat.

Dar, pentru a reveni la părţile mai bune ale festivalului, trebuie să spun că a început foarte bine. Aseară au cântat artişti foarte talentaţi. Pe unii îi iubesc şi m-am dus special pentru ei, pe unii nu îi ştiam, dar i-am apreciat pentru muzica lor, pe care am descoperit-o cu această ocazie.

S-a început cu Strada Mare, despre care nu ştiam mare lucru (şi încă nu ştiu, drept să spun), dar care au cântat foarte bine şi chiar mi-au plăcut. A fost un început foarte bun pentru prima seară de festival.

A urmat o folkistă debutantă la acest festival, dar extrem de talentată, Claudia Ciobanu (şi aveţi un link către blog-ul ei). Are o voce foarte frumoasă, muzică şi versuri foarte bune şi o prezenţă deosebită pe scenă. Mi-a plăcut foarte mult, am văzut în ea spiritul acela tânăr al folkistului care crede că muzica folk trebuie şi va fi dusă mai departe.

Despre Jonathan David nu ştiu mare lucru, nu cântă folk, nu m-a impresionat în mod deosebit. A făcut vreo 2 cover-uri şi a cântat şi vreo 2 piese proprii. Nu sunt fană al genului său, dar e un tip talentat, care cred că a plăcut multora din cei prezenţi.

Şi, în sfârşit, atmosfera a devenit cu adevărat emoţionantă când, pentru a anunţa intrarea în scenă a Magdei Puşkas, a fost pusă o melodie a mult-regretatei Tatiana Stepa („Rugă la Marea Neagră” ). Magda a fost superbă, ca întotdeauna…o prezenţă de excepţie, o voce minunată, cu adevărat, a muzicii folk. Acompaniată de Vali Moldovan, a cântat piese celebre, care au mişcat publicul…a fost un moment de nedescris în cuvinte (oricât de „clişeistic” ar părea), pe care l-am apreciat şi l-am simţit foarte puternic.

Iar momentul meu preferat a fost, fără îndoială, reprezentat de apariţia pe scenă a folkistei sufletului meu, Zoia Alecu. Are cea mai frumoasă şi mai puternică voce pe care am auzit-o vreodată, o voce care poate fi extrem de sensibilă şi cutremurătoare în acelaşi timp. De fiecare dată când cântă Zoia, nu mă mişc din loc şi nu pot face altceva decât să privesc, să ascult, să simt şi să fredonez versurile melodiilor mele de suflet. Bineînţeles, nu putea încheia mini-recitalul (ţinând cont de faptul că nu au lăsat-o să aibă un bis…doar Magda a scăpat, ca prin urechile acului, cu un scurt bis) decât prin a ne cânta „Frică mi-e că mor ca mâine”, a Mariei Tănase. Doar Zoia o poate egala (chiar depăşi, în concepţia mea proprie şi personală) pe Maria Tănase.  Bravo, Zoia!

A urmat Basorelief, un gen de muzică ce nu mă încântă prea tare, nu au cam avut ce să caute la Folk You, după părerea mea, şi au avut un recital prea lung, comparativ cu Magda şi Zoia, care ar fi meritat mai mult timp pe scenă, întrucât publicul chiar le iubeşte şi le-a aplaudat minute în şir.

Adrian Sărmăşan a cântat foarte frumos, acompaniat de Laci Kovacs, Jimi Laco, dar şi Zoia Alecu. Are melodii foarte reuşite, o voce foarte bună şi o prezenţă scenică destul de puternică. Pe scurt, a avut un recital frumos, de calitate şi care a impresionat prin talentul său.

Despre Tudor Gheorghe cred că nu trebuie să spun mare lucru. Este foarte cunoscut, foarte talentat, sunt unele melodii care îmi plac, deşi nu sunt o fană foarte mare a genului pe care îl promovează. Dar trebuie să recunosc talentul acolo unde există, iar acest om chiar îl are. Jos pălăria în faţa lui!

Mircea Vintilă este unul dintre preferaţii mei. Îl ador, efectiv. Are o voce senzaţională, foarte caldă şi pătrunzătoare, nişte melodii superbe…ce mai, e un artist desăvârşit! Desigur, nu a fost lăsat nici el să aibă un bis, deşi publicul ar fi dorit asta. Dar prestaţia lui şi a trupei Brambura a fost excepţională şi chiar m-am bucurat că fost printre numele care au deschis Folk You 2011.

Nu l-am înţeles (şi nici nu am încercat, sincer, deoarece am plecat după prima melodie) pe Florin Chilian. Nu îl ascult, dar nici nu îmi displace. Mi se pare un tip talentat, nu mă incomodează, în general, îmi este neutru. Dar aseară nu am înţeles ce a dorit să realizeze. A tot zis că are chef de ceartă şi provoca publicul să îl huiduiască (a întrebat, chiar, dacă nu avem nişte ouă, roşii, că el are chef de ceartă). A invocat numele lui Moţu Pittiş, nu ştiu cu care scop, pentru că nu a reuşit decât să scandalizeze publicul prezent…în fine, nu am înţeles ce vroia, dacă a venit să cânte sau să se dea în spectacol. Mi s-a părut de prost-gust ce încerca el să facă acolo, orice ar fi fost acea manifestare, aşa că am plecat liniştiţi după prima lui melodie.

Nu am prins Zdob şi Zdub, dar sunt sigură că au avut un recital bun, deoarece sunt foarte talentaţi şi, în general, am văzut că ştiu să facă atmosfera.

Ok, m-am întins fooooarte mult, dar Folk You merită. Sunt multe de zis despre acest festival, aşa că mi-am alocat tot spaţiul necesar.

Acum Annie se pregăteşte pentru a doua seară de folk, care se anunţă a fi extrem de reuşită, dacă ne luăm după numele prezente pe afiş.

Algele „ucigaşe” de la malul mării

Am constatat că subiectul preferat al televiziunilor, radio-urilor şi tuturor formelor de presă scrisă, zilele acestea, îl reprezintă algele recent apărute la malul mării.

Bineînţeles, este transformat într-un subiect de senzaţie (da, chiar şi ăsta) şi se vorbeşte despre „invazia” de alge (ca şi cum ele, nenorocitele, au pătruns în habitatul nostru şi au început să „îşi facă de cap”). Situaţia este descrisă ca fiind mai mult decat dramatică, viaţa tuturor turiştilor care sunt zilele acestea pe litoral este distrusă, şi-au ratat concediul, este imposibil să intri în apă în condiţiile astea etc. (în fine, exagerez…dar aţi prins ideea).

Serios?

Tare mi-aş dori să văd pe undeva dezbătute cauzele pentru care algele sunt într-o cantitate aşa de mare. Aş vrea să îi informeze cineva pe oameni că şi datorită tuturor porcăriilor pe care le aruncăm în mare, creşterea exacerbată a algelor este favorizată, de diversele substanţe chimice, nutrienţi etc. Şi, normal, când îşi terminăa ciclul de viaţă şi ajung la mal (chestie absolut naturală), sunt în cantitate mult mai mare.

De asemenea, să lăsăm dramatismul şi să ne amintim faptul că algele NU SUNT PERICULOASE. Nu e nevoie să te „înarmezi” cu nu ştiu ce (aşa cum am auzit prin presă), că doar nu e jungla amazionană să te duci cu maceta, ca să străbaţi munţii de alge, nu îţi vor sări la beregată să te atace, nu te otrăveşti dacă te atingi de ele.

Din contră, algele au foarte multe proprietăţi care le recomandă pentru produse cosmetice şi preparate culinare (vă dau ca exemple săpunul meu preferat, care a fost creat la insistenţele mele nebune de a avea un săpun cu alge – AICI, şi o salată de iarbă de mare senzaţională pe care am mâncat-o la Chinese Garden Constanţa – AICI).

Eu am fost azi la plajă şi, într-adevăr, era un strat de alge la mal (pe toată lungimea ţărmului şi cu o lăţime de aproximativ un metru), de care am trecut oricum în 5 secunde.

Da, ni se pare o chestie „naşpa” pentru că e o senzaţie cu care nu suntem obişnuiţi, dar şi pentru că mirosul e supărător, fiind în descompunere. Dar atât…treci de ele, după care te poţi bucura de o baie răcoritoare în mare…cel puţin, pentru moment, până nu ajunge iar apa mării la temperaturi record.

Aşadar, departe de orice subiect de senzaţie, Annie se întreabă de ce ecosistemul Mării Negre a luat-o razna…voi?

Oportunitate de angajare pe 5 zile în Constanţa la BookLand!

M-am gândit să promovez, înainte de evenimentul propriu-zis, o oportunitate pentru persoanele peste 18 ani de a se angaja în cadrul primului târg de carte într-un mall, BookLand.

Am primit acest mail de la organizatori şi l-am lăsat exact aşa cum era. Vă rog să îi contactaţi pe ei dacă vă interesează.

Succes şi sper să ne vedem acolo!

Annie vă pupă!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Anul acesta in aprilie am organizat primul targ de carte intr-un mall: Bookland! http://book-land.ro/

Ca o continuare a acestui targ, o sa avem o caravana in orasele de mai jos:

 

Agenda Caravanei BookLand

1. 17-21 August CONSTANTA City Park Mall

2. 24-28 August BRAILA European Retail Park (Promenada Mall)

3. 31 August- 4 Septembrie  IASI Iulius Mall

4. 7-11 Septembrie CLUJ NAPOCA Iulius Mall

5. 14-18 Septembrie ORADEA Lotus Center

6. 21-25 Septembrie ARAD Atrium Mall

7. 28 Septembrie – 2 Octombrie  TIMISOARA Iulius Mall

8. 5 – 9 Octombrie  SIBIU Shopping City (Promenada Mall)

9. 12 – 16 Octombrie BRASOV Unirea Shopping Center

O sa avem nevoie de 60 colaboratori per fiecare oras (baieti + fete)

Important: peste 18 ani.

Ceea ce trebuie sa faca este sa stea la stand si sa “vanda” carti.

Fiecare colaborator va invata cele mai importante 10 titluri, daca va fi intrebat de un cititor, acesta trebuie sa stie o mica recenzie a cartii.

Exista 2 tipuri de colaboratori:

Ø  Sta la stand: 12 h /zi – 5 zile – prezinta, ajuta cititorii sa-si aleaga o carte, ii indruma spre un titlu

Ø  Sta la casierie: Exemplu: daca un cititor doreste sa cumpere o carte, o ia de la editura trei si se duce cu ea la casa de marcat, colaboratorul incaseaza banutii!

Fee-ul colaboratorilor:

Pentru cei care stau la stand: 100 euro (12h/zi (10-22) * 5 zile)

Pentru cei care stau la casierie: 125 euro (12h/zi (10-22) * 5 zile)

Important: banutii ii vor primi la sfarsitul ultimei zile de targ!

Daca va intereseaza va rog sa-mi spuneti, daca aveti prieteni la voi in oras sau in orasele de mai sus in care va ajunge caravana, m-ati ajuta enorm!

O sa incheiem un contract de colaborare si o sa am nevoie de copia dupa CI si datele completate aici in mail, oricand:

Persoana fizica                                                   , domiciliata in localitatea                                        , Str.                 nr. , bl.        , sc.         , et.          , ap.             , Judet                           , posesor al cartii de identitate seria       Nr.               , eliberata de                             , la data de                     , CNP                                               , in calitate de PRESTATOR

Numarul de telefon:

 

 

Ø  Casierul: este cel care incaseaza banii, o sa avem in jur de 30 de standuri, fiecare stand va reprezenta o editura cu cartile proprii (editura trei scrisa de mine este un simplu exemplu).Clientul isi achizitioneaza o carte si vine cu ea la “tine”, aceasta costa 29,99 ron tu vei avea casa de marcat, scaner, si trebuie sa-i dai restul sau doar sa incasezi banii. Intr-adevar responsabilitatea este mult mai mare.

Ø  Cei care stau la Stand: trebuie sa cunoasca cat de cat cartile (veti avea un mic training cu o zi inainte de targ) trebuie sa fie joviali, descurcareti, atenti, responsabili – un job mai simplu!

Ø  “daca este vreo garantie pentru acest job” –  evident! Vom incheia o conventie civila, in care vom scrie exact ceea ce aveti de facut, programul, suma si cand o veti primi, conventia o veti semna inainte de a ajunge caravana la voi in oras, pentru ca si eu trebuie sa fiu sigura ca ma pot baza pe serviciile voastre!

Ø  O alta garantie: www.book-land.ro (site-ul nostru), www.morethanpub.ro (agentia noastra de publicitate), de asemenea ne poti gasi pe facebook: Bookland, Morethanpub si Viviana German!

 

Astept un raspuns din partea voastra!

Multumesc,

Viviana

 

Viviana German

direct marketing coordinator

Str. Dr. Mihail Petrini nr.15, Sector 5

Centrala: 031.22.55.102-111

Mobil: 0749.019.973

www.morethanpub.ro

viviana.german@morethanpub.ro

Şi a fost…Ducu Bertzi :x

Vineri seară am fost la concert Ducu Bertzi, acompaniat de super-talentatul Mihai Neniţă, la Bibi Bistro, în Vama Veche. Concertul a fost absolut superb, iar cei doi artişti au fost, ca de obicei, la înălţimea aşteptărilor publicului.

Ducu Bertzi ne-a cântat melodiile lui celebre, pe care le aşteptam cu mult entuziasm, dar ne-a cântat şi două melodii noi, „proaspăt” înregistrate anul acesta, care (sper eu) o să apară cât mai repede pe un album nou :) Melodia „Visul” poate fi ascultată pe site-ul lui oficial: www.ducubertzi.ro. Ne-a invitat să îl revedem în Vama Veche peste 2 săptămâni la Folk You (abia aştept! :x) şi peste alte 2 săptămâni la un alt concert, tot pe acolo…încă nu ştiu unde, dar, cum aflu ceva, vă anunţ.

De asemenea, Mihai Neniţă a fost absolut uimitor. L-a acompaniat pe Ducu Bertzi la toate melodiile, dar a avut şi 3 solo-uri…este uimitor ce poate face o vioară „modernă”. Şi, pentru că îmi este greu să explic muzica lui în cuvinte, vă las să vedeţi aici cam despre ce este vorba şi cam cât de talentat poate fi acest artist.

În rest, ce să zic?

Organizarea a fost foarte bună. Mă bucur că nu am fost în unul din acele locuri în care sunt 300 de oameni la concert, deşi capacitatea locului e doar de 100…oamenii au rezervat fix câte locuri aveau, astfel încât să stai ca omul jos şi să te bucuri de muzică. Locul e foarte drăguţ, recunosc că nu am mai fost până acum acolo (preferam Frontiera sau Papa la Şoni). Angajaţii sunt super-amabili, servirea eficientă, chestii care au contribuit la o seară chiar reuşită.

Acum, Annie aşteaptă cu nerăbdare Folk You!

Şi va fi…Concert Ducu Bertzi

Azi merg la concert Ducu Bertzi!! Abia aştept să îl revăd şi să îl reascult!

Mâine revin cu impresii şi poze. Tot ce pot să spun este că mă bucur că măcar în Vama Veche se mai apreciază muzica bună, din tot acest judeţ al nostru…

Acum Annie porneşte către Vamă…ne citim mâine!