Impresii despre „Hotel Transylvania”

Aseară am văzut „Hotel Transylvania”, care doar ce s-a lansat în cinema pe 19 octombrie.

Sursa pozei

O să încep cu ce mi-a plăcut mai puţin, pentru că este doar un element şi termin mai repede.

Lipsa de poveste. Adică da, tema cu hotelul pentru monştri este foarte mişto, dar după ce omul ajunge în hotel, cam asta e. Se chinuie să îl scoată de acolo, desigur se îndrăgosteşte, este izgonit, după care adus înapoi şi bun prieten cu lumea „monstruoasă”. Şiii…atât. Chestie care era previzibilă din trailer, sincer. Mă aşteptam la o altă intrigă şi un alt punct culminant, puţin mai elaborate. Povestea este liniară şi cam banală.

În fine, filmul este salvat şi merită văzut datorită realizării.

Animaţia nici nu este nevoie să mai spun că este senzaţională, asta se vede din trailer. Toate personajele au unicitatea lor, chestii specifice, scoase bine în evidenţă. Sunt nişte monştri care arată simpatic, pe scurt. Chiar şi Omul Invizibil, care are doar ochelari. Dar tocmai astfel de detalii dau contur personajelor.

Contextul este bine gândit (adică hotelul de monştri) şi chiar este creat ca o lume aparte, cu o întreagă poveste în spate. Sunt facilităţi şi specificităţi pentru monştri, probleme de zi cu zi (gen Bigfoot care înfundă toaleta din motive de…dimensiune :), puii de vârcolac hiperactivi care fac mizerie peste tot, vrăjitoarele care sunt menajere şi îşi folosesc puterile pentru a curăţa rapid, capetele de mort puse la uşi pe post de „Do not disturb” şi altele).

Filmul chiar este realizat ca din perspectiva monştrilor. Este exploatată teama de oameni (care omoară monştri şi se ascund sub patul lor :D), clişeele despre vampiri, Frankenstein, vârcolaci, zombie, mumii, dar şi simţul umorului „monstruos”.

Astfel de detalii sunt delicioase şi dau o anumită coerenţă filmului. Aşa că, şi în lipsa unei poveşti mai consistente, filmul tot reuşeşte să stârnească râsete puternice de la copiii din sală, dar şi chicoteli de la adulţi.

Per total, merită văzut, zic eu. Poate nu neapărat în cinema, mai ales că nu are cine ştie ce efecte 3D, dar merită „închiriat din magazinul de filme şi jocuri”, cum zice prietenul Alex de la Creative Monkeyz. Dar nici banii pe biletul de cinema nu sunt o risipă.

Annie vă doreşte vizionare plăcută şi aşteaptă impresii!

PS: în Constanţa, poate fi vizionat şi la Cityplex Tomis Mall, dar şi în Cinema City din Maritimo (click pentru program).

PSS: şi trailer-ul oficial, aşa ca de final :D

Azi am văzut „Tatăl Fantomă”, cu Marcel Iureş

Şi mi-a plăcut la nebunie!

Este un film cât se poate de „românesc”. O să vă mire, dar asta e chiar de bine. Toate comportamentele, atitudinile, replicile sunt atât de româneşti, le vedem şi le trăim zilnic. Tocmai din acest motiv filmul este accesibil şi amuzant, subtil şi totuşi clar, delicios de insinuant şi atât de autentic.

Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult: autenticitatea. Am mai trăit acest sentiment în „Moartea domnului Lăzărescu”, „Patru luni, trei săptămâni şi două zile” şi alte vreo 2-3 filme şi seriale româneşti moderne.

Este sincer şi natural, lucru transmis foarte bine şi de actori. Recunosc că pe unii dintre ei nu i-am mai vizionat, deşi sunt extrem de talentaţi. De Marcel Iureş nu am ce să mai zic. Sunt profund şi iremediabil îndrăgostită de talentul său actoricesc, el fiind principalul motiv pentru care am vrut să merg la film (poate să joace în ce vrea, eu mă duc să îl văd sigur ♥).

Sintagma „umor românesc” se potriveşte foarte bine în contextul acestui film, întrucât acţiunea este presărată cu un umor pe care eu, personal, îl consider specific românilor. Te ţine cu zâmbetul pe buze, iar pentru mine e suficient.

Tema căutării originilor a mai fost folosită şi în alte filme, iar povestea de dragoste este oarecum previzibilă. Dar tot filmul a fost ca o gură de aer proaspăt, aşa că eu cred că aceste aspecte nu ştirbesc cu nimic calitatea filmului.

Şi, ascultaţi-mă pe mine, raţa din final face toţi banii (trebuie să îl vedeţi şi să îmi spuneţi dacă am dreptate sau nu :D).

Desigur, nu este pentru orice grup ţintă. Două puştoaice care au fost în sală au zis, spre ieşire, că a fost „boring”. Probabil că dacă ar fi fost o poveste insipidă despre vampiri, lălăită în enşpe părţi, cu pseudo-actori, care nici nu au auzit de expresia „talent actoricesc”, ar fi fost mai „entertaining”.

Cu toate acestea, eu vi-l recomand, este absolut delicios şi cred că nu veţi regreta investiţia făcută. Vizionaţi trailer-ul pentru un mic preview.

Annie vă doreşte vizionare plăcută!

PS: în Contanţa mai rulează doar până pe 15 martie, la Cityplex. Preţul biletului este doar 10 RON (preţ unic).

PSS: găsiţi un review foarte bun şi aici, în cazul în care nu mă credeţi pe mine :P

Sursa pozelor: prima, a doua.