Restaurantul „La Dolce Vita” Constanţa

Am fost de multe ori la acest restaurant, aşa că a venit momentul să îi fac un mic review. Deja am văzut ce se repetă acolo şi ce nu, deci pot trage nişte concluzii generale.

Să începem cu plusurile.

Aspectul este potrivit pentru acest tip de restaurant. Interiorul este decorat cu gust, simplu, primitor, şi cu o tentă subtilă de eleganţă. Nimic sofisticat, nu este restaurant „de fiţe”, ci unul pentru mai toate gusturile. Terasa este minunată, toată pietruită, cu mese şi scaune de lemn, cu decoraţiuni, cu multă verdeaţă şi flori. Vara, mai ales, este o plăcere să iei masa acolo.

Mâncarea este foarte bună. Am încercat şi salate, şi paste, pizza, preparate din pui. Niciunul nu m-a dezamăgit. Porţiile sunt (un pic prea) mari, dar foarte gustoase. Preţurile sunt ca la orice restaurant. Dacă ne raportăm la persoane obişnuite să ia masa la restaurant din când în când, nu pare foarte scump, este destul de accesibil. Dacă îl comparăm cu shaormerii şi fast-food-uri, atunci este scump, cu preţuri duble. Dar nu se compară ca gen, deci, personal, consider că este unul dintre restaurantele la care îţi permiţi să mănânci periodic, din oraş.

Dacă vreţi şi servire impecabilă, pe lângă un cadru plăcut şi mâncare delicioasă, atunci trebuie să mergeţi în altă parte, cu siguranţă.

Servirea este printre cele mai proaste din oraş. Angajaţii nu au nicio legătură cu acest domeniu de activitate. Nu numai că nu au noţiuni minime de ospătărie, dar nu au nici noţiuni de bună creştere, uneori.

De la început, când intri în curte  şi/sau în restaurant, nu te bagă nimeni în seamă. Poţi să te uiţi întrebător, poţi să stai în mijlocul drumului, poţi să te aşezi la masă…oricum, nu se sinchiseşte nimeni de prezenţa ta. Am observat că multe persoane nu sunt deranjate de acest aspect, gândindu-se că suntem în România şi că oricum nu contează. Pentru mine contează. Poate vin prima oară acolo, nu ştiu care este zona de (ne)fumători, nu îmi dau seama că o masă este rezervată şi mă aşez, poate vreau să stau mai la căldură/răcoare şi am nevoie de o sugestie de masă, poate suntem mulţi şi nu încăpem la mesele disponibile şi este necesară o reorganizare etc.

După ce îţi faci singur drum la o masă, durează puţin până vine cineva să îţi trântească şi meniurile acolo. Nepriceperea angajaţilor se vede din faptul că nu salută, de cele mai multe ori, nu ştiu pe ce parte se serveşte mâncarea/băutura, cum se aşează tacâmurile la masă…dar deja cer prea mult. Uneori, nici comanda nu o pricep, trebuie să explici detaliat, să arăţi în meniu, să desenezi, eventual.

În fine, să zicem că în timpul mesei nu te deranjează prin prezenţa lor, deşi am fost la restaurante la care ospătarii vin periodic să întrebe dacă te mai pot servi cu ceva (fără să te agaseze), te întreabă cum este mâncarea, dacă este totul în regulă. Aici, abia dacă se uită prin sală, la mese. Stau toţi ospătarii grămadă la bar sau la intrare şi trebuie să faci semne disperate ca să ceri nota sau să mai comanzi ceva.

Când reuşeşti să şi achiţi (eventual, să primeşti şi restul), nu vor să te reţină mai mult, aşa că nu se mai obosesc să te salute. Să nu cumva să te întorci din drum.

În concluzie, dacă nu ar fi mâncarea excelentă şi cadrul adecvat pentru o seară în oraş, sigur nu aş reveni la acest restaurant, din cauza servirii execrabile. Dar pastele alea cu broccoli sunt prea bune :)

Acum, rămâne să decideţi voi dacă acordaţi o şansă acestui restaurant sau nu.

Annie

PS: restaurantul este localizat pe Bd. Mamaia, vis-a-vis de Colegiul Tehnic Energetic, şi puteţi găsi mai multe informaţii şi pe site-ul lor (inclusiv meniul şi preţurile)

PSS: poza este preluată de pe site

Impresii despre „Hotel Transylvania”

Aseară am văzut „Hotel Transylvania”, care doar ce s-a lansat în cinema pe 19 octombrie.

Sursa pozei

O să încep cu ce mi-a plăcut mai puţin, pentru că este doar un element şi termin mai repede.

Lipsa de poveste. Adică da, tema cu hotelul pentru monştri este foarte mişto, dar după ce omul ajunge în hotel, cam asta e. Se chinuie să îl scoată de acolo, desigur se îndrăgosteşte, este izgonit, după care adus înapoi şi bun prieten cu lumea „monstruoasă”. Şiii…atât. Chestie care era previzibilă din trailer, sincer. Mă aşteptam la o altă intrigă şi un alt punct culminant, puţin mai elaborate. Povestea este liniară şi cam banală.

În fine, filmul este salvat şi merită văzut datorită realizării.

Animaţia nici nu este nevoie să mai spun că este senzaţională, asta se vede din trailer. Toate personajele au unicitatea lor, chestii specifice, scoase bine în evidenţă. Sunt nişte monştri care arată simpatic, pe scurt. Chiar şi Omul Invizibil, care are doar ochelari. Dar tocmai astfel de detalii dau contur personajelor.

Contextul este bine gândit (adică hotelul de monştri) şi chiar este creat ca o lume aparte, cu o întreagă poveste în spate. Sunt facilităţi şi specificităţi pentru monştri, probleme de zi cu zi (gen Bigfoot care înfundă toaleta din motive de…dimensiune :), puii de vârcolac hiperactivi care fac mizerie peste tot, vrăjitoarele care sunt menajere şi îşi folosesc puterile pentru a curăţa rapid, capetele de mort puse la uşi pe post de „Do not disturb” şi altele).

Filmul chiar este realizat ca din perspectiva monştrilor. Este exploatată teama de oameni (care omoară monştri şi se ascund sub patul lor :D), clişeele despre vampiri, Frankenstein, vârcolaci, zombie, mumii, dar şi simţul umorului „monstruos”.

Astfel de detalii sunt delicioase şi dau o anumită coerenţă filmului. Aşa că, şi în lipsa unei poveşti mai consistente, filmul tot reuşeşte să stârnească râsete puternice de la copiii din sală, dar şi chicoteli de la adulţi.

Per total, merită văzut, zic eu. Poate nu neapărat în cinema, mai ales că nu are cine ştie ce efecte 3D, dar merită „închiriat din magazinul de filme şi jocuri”, cum zice prietenul Alex de la Creative Monkeyz. Dar nici banii pe biletul de cinema nu sunt o risipă.

Annie vă doreşte vizionare plăcută şi aşteaptă impresii!

PS: în Constanţa, poate fi vizionat şi la Cityplex Tomis Mall, dar şi în Cinema City din Maritimo (click pentru program).

PSS: şi trailer-ul oficial, aşa ca de final :D

Festivalul Internaţional al Muzicii şi Dansului – Ediţia XXXVIII

La neaoşul Teatru Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” Constanţa, se desfăşoară Festivalul mai sus-menţionat. Şi în acest an, conducerea teatrului ne răsfaţă cu spectacole noi, nume foarte apreciate din domeniu şi, să nu uităm, profesionism şi pasiune.

Festivalul reuneşte spectacole dragi spectatorilor „casei”, dar şi câteva noutăţi şi premiere.

Ca să intrăm în subiect, programul pe scurt şi câteva cuvinte despre fiecare spectacol.

1. Concertul vocal-simfonic „Stabat Mater”, de Gioachino Rossini
Acesta a deschis Festivalul şi a avut loc pe 14 octombrie. Ne-a încântat cu solişti din Bucureşti şi Serbia, dar şi cu un minunat dirijor de la Cluj, Cristian SANDU.
Fotografii puteţi găsi pe Facebook, AICI.

2. Opera „Aida”, de Giuseppe Verdi – sâmbătă, 20 octombrie 2012, ora 19:00
Distribuţia este, cu siguranţă, cea care o să vă convingă să revedeţi acest spectacol:
Aida – Carmen GURBAN, Cluj
Radames – Daniel MAGDAL, Germania
Amneris – Liliana NECIU, Cluj
Amonasro – Ionuţ PACU, Bucureşti
Ramphis – Horia SANDU, Bucureşti
Regele Egiptului – Cătălin ŢOROPOC
Marea preoteasă – Elena ROTARI
Dirijor – Tiberiu SOARE, Bucureşti
Vizionare plăcută!

3. Baletul „Cenuşăreasa”, Serghei Prokofiev, Jules Massenet – duminică, 21 octombrie 2012, ora 19:00
Noua coregrafie a acestui spectacol aduce un plus de vitalitate şi prospeţime poveştii clasice a Cenuşăresei. Premiera s-a „jucat” cu sala plină şi a fost aplaudată îndelung la final.
Regia şi coregrafia aparţin binecunoscutului Horaţiu CHERECHEŞ, iar soliştii noştri fac o treabă minunată pe scenă. Vorbim aici despre Amalia MÎNDRUŢIU (Cenuşăreasa), Sergiu DAN (Prinţul), Eliza MAXIM (Zâna), Mihai PÂSLARU (Mama vitregă), Laima COSTA şi Delia LUCA (Surorile vitrege), plus mulţi alţii.
Este un spectacol ce merită (re)văzut de fiecare dată, cu aceeaşi plăcere.

4. Musical-ul „Coana Chiriţa”, muzica de Alexandru Flechtenmacher – miercuri, 24 octombrie 2012, ora 19:00 – cu participarea extraordinară a actriţei STELA POPESCU
Personajul „Coana Chiriţa” este deja foarte cunoscut, fiind un personaj extrem de savuros şi pe gustul publicului larg. Bazat pe „Chiriţa în provincie”, a lui Alecsandri, spectacolul ne-o aduce pe mult apreciata Stela POPESCU, dar şi multe alte nume de interes, cum ar fi: Vicenţiu ŢĂRANU, Valentin RACOVEANU, Daniel FILIPESCU, Ioana DAMIAN, Valentino TIRON, Raluca OPREA, Andrei LAZĂR şi Levente AMBRUS.  Regia îi aparţine lui Cristian MIHĂILESCU.

5. Opereta „Liliacul”, de Johan Strauss-fiul – sâmbătă, 27 octombrie 2012, ora 19:00
Chiar dacă aţi mai văzut acest spectacol în Constanţa, de data aceasta el este susţinut „în deplasare” de către Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” Bucureşti. Asta înseamnă că ne vom întâlni şi cu nume noi, dar şi cu artişti care au mai colaborat cu teatrul nostru, cum ar fi dirijorul Lucian VLĂDESCU şi basul Mihnea LAMATIC, în rolul lui Frank. Din distribuţie mai fac parte: Tina MUNTEANU (Rosalinde), Alexandru AGARICI (Eisenstein), Cătălin PETRESCU (Falke), Irina BAIANŢ (Adele), Ernest FASEKAS (Prinţul Orlofsky) ş.a.
„Liliacul” este foarte dinamic, amuzant, cu răsturnări de situaţie şi personaje absolut delicioase. Este unul dintre preferatele mele şi îl recomand tuturor cu mare căldură.

6. Opera „My Fair Lady”, Frederick Loewe – duminică, 28 octombrie 2012, ora 19:00
O nouă premieră pe care TNOB „Oleg Danovski” o pregăteşte cu drag şi mult efort de ceva timp. S-a lucrat îndelung şi sunt sigură că toată munca artiştilor va fi încununată de un spectacol impecabil.
Distribuţia este mult prea frumoasă ca să nu o menţionez în întregimea ei. Sunt artiştii noştri, cum îi place să îi numesc pe cei ce lucrează permanent la „Danovski”, dar şi alţi colaboratori pe care i-am mai ascultat de-a lungul timpului: Lucia MIHALACHE (Eliza), Liviu MANOLACHE (Henry Higgins), Lică GHERGHILESCU (Pickering), Mihnea LAMATIC (Alfred Doolittle), Gladiola NIŢULESCU (D-na Higgins), Gabriela DOBRE (D-na Pierce), Bogdan SANDU (Freddy), Carmen CLENCIU (D-na Einsford-Hill), Constantin BOTEZATU (D-nul Einsford-Hill), Daiana GAVRILESCU (D-na Hopkins), Laurenţiu SEVERIN (Cârciumarul), Adrian BĂDILĂ (Harry), Octavian MINEA (Jamie), Silvia SIMIONESCU (Florăreasa), Bogdan OCHEŞEL (Gonzales), Marian IERIMIA (Poliţistul), Robert SAFTA (Charles), Anişoara BOTEZATU (Regina), Iulian BRATU (Majordomul), Ovidiu LINTZMAIER (Prinţul Lothar), Veronica COMAN – Luminiţa CRISTEA – Raluca DARABAN – Maria ŢOROPOC (Servante), Mihai DINU – Ştefan LEPĂDATU (Valeţi).

7. Musical-ul pentru copii „Micuţa Dorothy” – miercuri, 30 octombrie, ora 11:00
Îndrăgita Dorothy străbate drumul de cărămizi galbene în paşi de dans şi pe note muzicale, împreună cu năzdrăvanii ei prieteni. Un spectacol ideal pentru copii şi copiii din noi, plin de râsete, giumbuşlucuri şi complicităţi ştrengăreşti între personaje.
Cei care dau viaţă personajelor: Bogdan OCHEŞEL, Roxana BAGEAC, Smaranda DRĂGHICI, Garofiţa GÂDEI, Gabriela DOBRE, Raluca DARABAN, Maria ŢOROPOC, Silvia SIMIONESCU, Carmen CLENCIU, Mihaela IONESCU, Daian GAVRILESCU, Adrian BĂDILĂ, Bogdan SANDU şi Laurenţiu SEVERIN.

8. Opera „Bărbierul din Sevilla”, de Gioachino Rossini – vineri, 2 noiembrie 2012, ora 19:00
Un spectacol ce nu necesită alte prezentări, o poveste care a circulat în toată lumea şi a fost cântată pe toate marile scene. Sub bagheta dirijorului Gheorghe STANCIU, ne vor încânta din nou: Mădălina SANDU, Ştefan IGNAT, Florin ORMENIŞAN, Ştefan SCHULLER, Gabriela DOBRE, Constantin ACSINTE, Bogdan OCHEŞEL.

9. Opera în recital – sâmbătă, 3 noiembrie 2012, ora 19:00
Un spectacol „mozaic”, ce se compune din arii ale marilor compozitori Wolfgang Amadeus MOZART, Gioachino ROSSINI, Giuseppe VERDI, Giaccomo PUCCINI, Piotr Ilici CEAIKOVSKI, Pietro MASCAGNI şi Manuel DE FALLA.
Soliştii vin tocmai din Braşov, spre încântarea noastră: Anda POP, Asineta RĂDUCAN, Adrian MĂRCAN, Liviu IFTENE, iar la pian Ovidiu MEZEI.

10. Opera „Carmen”, de Georges Bizet – duminică, 4 noiembrie 2012, ora 19:00
Povestea pasionalei Carmen vine iar pe scena constănţeană, într-o distribuţie ce îmbină artiştii locali cu cei naţionali şi internaţionali. Astfel, sub bagheta dirijorului Radu CIOREI, îi vom asculta pe: Hermine MAY (Carmen), Răzvan SĂRARU (Don Jose), Stefan POPOV (Escamillo), Elena ROTARI (Micaela), Doru IFTENE (Dancairo), Bogdan SANDU (Remendado), Mihaela IONESCU (Frasquita), Magda MARCU (Mercedes), Laurenţiu SEVERIN (Zuniga), Marius EFTIMIE (Morales).

11. Poemul vocal-coregrafic „L’Heures D’Or de Paris” – sâmbătă, 10 noiembrie 2012, ora 19:00
O altă premieră unică în oraşul nostru, ne este adusă în regia, coregrafia şi scenografia talentatului Horaţiu CHERECHEŞ. Vocile artiştilor Bianca IONESCU, Daniela VLĂDESCU şi Marius EFTIMIE, se vor îmbina cu dansul soliştilor de balet Amalia MÎNDRUŢIU, Eliza MAXIM, Rie AYOAGI, Delia LUCA, Kanoko SUZUKI, Laima COSTA, Horaţiu CHERECHEŞ, Adrian MIHAIU, Sergiu DAN, Mihai PÂSLARU, Sorin GÂLCĂ, Cosmin Bogdan ADRIAN.

12. Gală extraordinară de operă – duminică, 11 noiembrie 2012, ora 19:00
În încheierea Festivalului, într-o gală de operă dirijată de Adrian MORAR, reascultăm nume sonore din ţară şi din afară: Dragana RADAKOVIC, Arlinda MORAVA, Laura DUMITRU, Elena ROTARI, Marius MANEA, Alfredo PASCU, Ştefan IGNAT.

Acum ne mai rămâne doar să ne achiziţionăm biletele, să ne ocupăm locurile în sală şi să ne lăsăm prinşi de magia sunetelor, mişcărilor şi culorilor de pe scenă.

Annie

Am primit leapşa carierei blogosferice :D

Am primit-o de la Emil şi o dau şi eu mai departe către Gropiţă, Lillee şi cine mai vrea, ca să nu fac listă :) Leapşa este înfiinţată de Miştocăreală şi are rugămintea să menţionăm acest lucru.

So, here I go!

De ce blogging-ul?
Pentru că este o formă de exprimare şi de interacţiune cu oamenii. Mi-a plăcut mereu să scriu, să mă joc în cuvinte şi să îmi expun cumva gândurile. Este un instrument foarte util de comunicare, aşa că m-a prins şi pe mine.

Câte bloguri ai avut? Şi câte ai momentan?
Singurul, unicul şi inegalabilul este acesta, momentan. Mai vedem pe viitor, am ceva idei şi de un alt blog, dar nu am timp suficient să încep încă un proiect.

Care a fost primul tău blog? Şi care este actualul?
Subsemnatul :D

La ce vârstă ai avut primul blog şi ce vârstă ai acum?
La 22 ani. Acum am 23, deci îndelungata mea experienţă bloggistică este de un an şi un pic.

Primul blog şi-a atins apogeul pe care presupun că l-ai stabilit? Dar actualul blog?
Sincer, nu am stabilit niciun apogeu. Sunt pe sistemul „mergând şi făcând” în acest moment.

Ce gânduri „urâte” aveai când ţi-ai făcut primul blog? Ştiai ce te aşteaptă?
Hm…nu cred că am avut gânduri „urâte”, am privit totul ca pe o experienţă nouă şi interesantă.

La început, ştiai că se poate face bani din blogging?
Da, ştiam. Blogging-ul era deja foarte dezvoltat când mi-am făcut eu blogul, în 2011.

Câţi bani ai câştigat din blogurile tale? Şi după cât timp de la înfiinţarea primului blog ai scos primii bani?
Încă nu s-a întâmplat şi nu am asta în plan prea curând :P

Ai avut gânduri de abandonare a blogului? De ce ai vrut să abandonezi?
Da, din cauza lipsei acute de timp. Dar am zis să îi mai dau o şansă.

Te-ai lăsa de blogging? Dacă da, care ar fi motivul?
Cred că m-aş lăsa de acest blog la un moment dat, dar aş începe un altul pe o temă mai de nişă. Blogging-ul este un instrument foarte util, nu cred că aş renunţa complet la el.

Annie a răspuns, acum e rândul vostru!

Concurs de toamnă la Cărtureşti Constanţa!

Librăria noastră preferată ne dă un motiv să ne placă şi mai mult :)

Ca să nu cădem în melancolia toamnei şi să îi apreciem frumuseţea, putem participa la un concurs de „Sfârşit de toamnă”. Trebuie doar să fim creativi, să facem o fotografie sau să realizăm un desen cu tema menţionată, pe care să îl trimitem pe  startcsd@gmail.com sau să îl ducem direct în librărie (hai că ştiţi adresa…City Park Mall, parter). Desigur, nu uitaţi să menţionaţi datele voastre de contact (nume, vârstă, telefon) şi să vă încadraţi în termen: până pe 29 octombrie.

Pe 1 noiembrie, vor apărea pe pagina de Facebook a Centrului de Studiu şi Divertisment Start lucrările calificate în semifinală. Apoi, se lasă cu voturi, câştigători şi o super-expoziţie a celor mai reuşite lucrări în perioada 13-20 noiembrie, în ceainăria librăriei.

Sună bine, aşa-i?

Annie vă urează succes!

PS: click pe poză pentru a o vedea la rezoluţie mai mare şi aveţi şi regulamentul complet AICI.

 

Şi a fost…Concert folk-jazz Alina Manole, la Constanţa!

Da, a fost. Am trăit momentul primului concert al Alinei la Constanţa. Îl aşteptam de când am descoperit-o pe Alina acum aproape doi ani. Dar, înainte de a trece la păreri pur şi simplu subiective, să trecem în revistă câteva impresii mai „serioase”.

Organizarea Alinei a fost, ca de obicei, impecabilă. Avea probele de sunet făcute înainte de venirea publicului (lucru care ar trebui să fie normal pentru toţi artiştii, dar am mai avut şi surprize), avea pregătită listuţa de melodii, emoţiile la purtător şi gata de concert.

Adrian Cristescu şi Tudor Olaru au făcut o treabă minunată şi ei, acompaniind-o perfect pe Alina. Chiar dacă uneori par a fi „oamenii din umbră”, amprenta lor muzicală este semnificativă.

Clubul Doors, în schimb, a lăsat de dorit, din punctul meu de vedere. La capitolul promovare sunt mediocri de ceva timp, dar mai ales când vine vorba de concerte folk. În afara faptului că pun şi ei posterul pe Facebook, îi dau un share şi îl mai pun şi în club, nu par că se agită să facă altceva. Asta se vede uneori în sală şi mă gândesc că lasă şi un gust amărui artistului.

Dar despre Doors o să scriu separat, ca să nu fur din spaţiul dedicat Alinei.

Concertul ei a curs lin, ca o poveste, ca o întâlnire între prieteni. Îmi place atmosfera de intimitate pe care Alina o creează. Te transpune într-un spaţiu în care simţi şi trăieşti muzica ei.

Este deja redundant, dar nu mă pot abţine să nu spun că vocea Alinei este cu adevărat deosebită. Puternică şi foarte sensibilă. Exact genul meu preferat :)

Îmi place şi expresivitatea ei foarte mult, modul în care trăieşte fiecare melodie, cum închide ochii când cântă anumite melodii şi te gândeşti că vrei să faci şi tu la fel, ca să visezi alături de ea. Îmi dă sentimentul că pe scenă nu este doar Alina-artistul, ci şi Alina-omul, Alina-femeia, Alina-copilul. Asta cred că o face să fie aşa de apreciată. Este autentică, vorbeşte cu publicul, oferă o parte din ea la fiecare concert şi se simte.

Şi, până nu mă pierd între gânduri frumoase şi vise cu pitici şi lună pătrată, vă las să o ascultaţi pe Alina. Ah, şi musai să intraţi pe blog-ul ei, scrie zilnic (şi scrie şi foarte fain), şi pe pagina oficială de Facebook, aşa cum şade bine unui fan să dea un like artistului.

Iar eu, până la următorul concert, nu pot şi nu vreau să ies din starea minunată în care am rămas aseară, o să mă las iar ademenită de vocea şi versurile Alinei şi o să mă refugiez în cele două albume pe care le ascult în neştire…

Annie ♥

PS: ca să nu mai încarc pe blog, găsiţi aici poze de la concert. Enjoy!

 

 

 

 

Petreceri pentru pici la Cinema Cityplex!

Azi am dat peste un anunţ care mi s-a părut foarte interesant.

Cinema-ul din Tomis Mall organizează, mai nou, petreceri aniversare pentru copii. Îşi pot alege filmul pe care să îl vizioneze, primesc popcorn, sucuri şi dulciuri, dar şi o oră de animaţie oferită de Trupa Sufleţel (binecunoscută în Constanţa, printre picii de toate vârstele). Animaţia constă în karaoke şi dans, numere de magie, pictură pe faţă, petrecere cu pinata şi  altele.

Aparent, preţurile sunt de la 39 RON de copil, pentru grupuri mai mari de 15 persoane, la care se pot adăuga nişte costuri suplimentare pentru fotograf, invitaţii tematice, tombolă, mesaj de „La mulţi ani” înainte de film, decoraţiuni.

Nu este prea ieftin, dar nici exagerat de scump pentru ce se oferă.

Pe lângă faptul că sunt curioasă să văd care va fi efectul în grupul ţintă, trebuie să spun că îmi place să văd gândire „în afara cutiei”. Cine a gândit strategia aceasta pentru cinema, a avut o idee foarte bună. Aduce cu ce se găseşte şi în străinătate şi evidenţiază potenţialul de care dispune cinema-ul. Apreciez mereu când văd întrebuinţări inovative pentru lucruri sau produse clasice (sau instituţie, în acest caz).

Annie le doreşte succes celor de la Cityplex şi distracţie plăcută picilor voştri!