Da, a fost. Am trăit momentul primului concert al Alinei la Constanţa. Îl aşteptam de când am descoperit-o pe Alina acum aproape doi ani. Dar, înainte de a trece la păreri pur şi simplu subiective, să trecem în revistă câteva impresii mai „serioase”.
Organizarea Alinei a fost, ca de obicei, impecabilă. Avea probele de sunet făcute înainte de venirea publicului (lucru care ar trebui să fie normal pentru toţi artiştii, dar am mai avut şi surprize), avea pregătită listuţa de melodii, emoţiile la purtător şi gata de concert.
Adrian Cristescu şi Tudor Olaru au făcut o treabă minunată şi ei, acompaniind-o perfect pe Alina. Chiar dacă uneori par a fi „oamenii din umbră”, amprenta lor muzicală este semnificativă.
Clubul Doors, în schimb, a lăsat de dorit, din punctul meu de vedere. La capitolul promovare sunt mediocri de ceva timp, dar mai ales când vine vorba de concerte folk. În afara faptului că pun şi ei posterul pe Facebook, îi dau un share şi îl mai pun şi în club, nu par că se agită să facă altceva. Asta se vede uneori în sală şi mă gândesc că lasă şi un gust amărui artistului.
Dar despre Doors o să scriu separat, ca să nu fur din spaţiul dedicat Alinei.
Concertul ei a curs lin, ca o poveste, ca o întâlnire între prieteni. Îmi place atmosfera de intimitate pe care Alina o creează. Te transpune într-un spaţiu în care simţi şi trăieşti muzica ei.
Este deja redundant, dar nu mă pot abţine să nu spun că vocea Alinei este cu adevărat deosebită. Puternică şi foarte sensibilă. Exact genul meu preferat :)
Îmi place şi expresivitatea ei foarte mult, modul în care trăieşte fiecare melodie, cum închide ochii când cântă anumite melodii şi te gândeşti că vrei să faci şi tu la fel, ca să visezi alături de ea. Îmi dă sentimentul că pe scenă nu este doar Alina-artistul, ci şi Alina-omul, Alina-femeia, Alina-copilul. Asta cred că o face să fie aşa de apreciată. Este autentică, vorbeşte cu publicul, oferă o parte din ea la fiecare concert şi se simte.
Şi, până nu mă pierd între gânduri frumoase şi vise cu pitici şi lună pătrată, vă las să o ascultaţi pe Alina. Ah, şi musai să intraţi pe blog-ul ei, scrie zilnic (şi scrie şi foarte fain), şi pe pagina oficială de Facebook, aşa cum şade bine unui fan să dea un like artistului.
Iar eu, până la următorul concert, nu pot şi nu vreau să ies din starea minunată în care am rămas aseară, o să mă las iar ademenită de vocea şi versurile Alinei şi o să mă refugiez în cele două albume pe care le ascult în neştire…
Annie ♥
PS: ca să nu mai încarc pe blog, găsiţi aici poze de la concert. Enjoy!
The world of Annie 