Annie redescoperă "oraşul de la malul mării"

Archive for Mai 2012


Mă întreb de multe ori asta.

De vorbit, e clar că nu prea ştim. Dacă ar fi aşa, atunci cu siguranţă nu ar mai fi atât de multe situaţii conflictuale. Deci să lăsăm aerele de mari vorbitori, că ceea ce ne desparte de animale nu e chiar aşa evoluat nici la noi.

Deci cu vorbitul mi-e clar.

Dar chiar mă întreb cum e cu tăcutul. Ştim noi să facem asta? Ştim să accesăm străfundurile creieraşului nostru şi să tăcem măcar un pic?

Eu cred că nu ştim de ce să facem asta. Nu ştim că tăcutul ajută ascultatul. Nu ştim că putem asculta oamenii, natura şi pe noi înşine. Ne minţim singuri că ceea ce avem de spus este atât de important, încât nu putem să tăcem măcar un minut, că s-ar pierde informaţie esenţială.

Nu se pierde, vă zic eu. Dacă este important, veţi comunica asta oricum. Dacă nu, mai bine că uitaţi ce aveaţi de zis.

Să ne ascultăm mai mult pe noi. Când vom avea suficient curaj să facem asta şi să nu ne mai fie frică de ce am putea să auzim de la noi înşine, abia atunci îi vom putea asculta pe ceilalţi.

Iar, pe de altă parte, ce rost are să vorbim dacă nimeni nu ascultă oricum?

Annie

Sursă foto

Anunțuri

…pentru că este ziua ta!

…pentru că eşti sora mea ♥

…pentru că eşti mereu lângă mine.

…pentru că mă cunoşti.

…pentru că mă iubeşti.

…pentru că eşti cea mai cea soră pe care puteam să mi-o doresc.

…pentru că te iubesc!!!


Da, vine! Mâine! Alexandru Tomescu şi al său (a sa, mai degrabă) Stradivarius. Şi da, sunt fericita posesoare a unui bilet!!!

Este un spectacol unic, cu siguranţă. Nici nu ştiu de unde aş putea să încep să descriu percepţia mea despre acest recital. Ştiu că ar fi mai bine să văd mai întâi spectacolul şi apoi să mă extaziez…dar cred că este deja prea lăudat şi apreciat ca să nu-mi permit un dram de entuziasm de acum.

Sursa pozei

Numai gândul că pe scenă, în faţa mea, va fi unul dintre violoniştii cei mai apreciaţi din ţară (dacă nu chiar cel mai apreciat), cu o vioară care este, practic, o legendă vie, îmi dă fiori.

Trebuie şi va fi minunat. Ştiu sigur. Nu vreau şi nu am să fiu dezamăgită. Vorbim despre o vioară Stradivarius, totuşi! Şi despre un om genial, care cântă divin.

Asta e. Ne mai despart doar 21 ore.

Annie este mult prea entuziasmată!!! (şi nu ştie cum va reuşi să adoarmă :D)

PS: descrierea recitalului este pe site-ul Casei de Cultură Constanţa. Şi mai sunt bilete (şi la 50, şi la 30 RON), cred că pot fi cumpărate chiar şi înainte de spectacol.


La noi, la Constănţica, plouă torenţial de vreo 2 ore. E ploaie din aia care te face fleaşcă din cap până în picioare în 30 de secunde. Vă spun sigur, că doar eram afară când a început. De la staţie până acasă, mi-am udat hainele aproape complet, ca să nu mai menţionez că am intrat în băltoace până la glezne şi adidaşii mei conţin o găleată de apă acum :))

Sursa pozei

Partea bună este că am motive să stau în casă şi să lenevesc în pat. Desigur, este şi o vreme minunată pentru gătit. Aş numai în bucătărie, vă jur. Mi-am făcut o omletă delicioasă, admirând ploaia care cădea aşa de aproape de mine (bucătăria mea e, de fapt, în balcon, aşa că am privelişte când gătesc).

Ah, ce vreme!…bună de gătit, lenevit şi…iubit, normal :P Deci profitaţi de statul în casă cât puteţi de mult, că deja dă semne de înseninare.

Annie vă doreşte vreme ploioasă plăcută :D

PS: o melodie genială care se potriveşte cu ploaia noastră…versurile aparţin superbei Zoia Alecu

 


„Cufundă-mă în gândurile tale.

Surprinde-mă în visele tale.

Aşază-ţi palma pe chipul meu.

Dezvăluie-mi sufletul.

Poartă-mă departe…”

 

Annie este cu gândul departe şi visează…voi? :)

 

The Everly Brothers – All I have to do is dream


E târziu, vânt şi răcoare în Călăraşi.

Locul meu nu este aici, gândul meu cu siguranţă este la 185 km depărtare.

Nimic nu este familiar, reperele lipsesc.

Este un oraş frumos, pe care nu am timp şi disponibilitate sufletească să îl descopăr.

Totul e străin, nou şi rece.

Mâine mă întorc acasă, la marea mea, la căldura mea şi la sora mea.

 

Annie e departe în această seară…

Sursa pozei


Pe aşa o arşiţă, gândul meu zboară la un poem cu umeri goi, la înserat, pe malul mării liniştite, în cea mai frumoasă companie pe care o pot avea…ehh, ce frumos e să visezi într-o zi caldă de primăvară ♥

Annie vă lasă în compania minunatei şi regretatei Tatiana Stepa :)


Aşa sunt eu :)

Abonează-te la blog prin e-mail.

Alătură-te altor 38 de urmăritori

Cele mai pufoase fulare!

Câţi au dat click până acum? (din 24.06.2011)

  • 37,912 omuleţi


Înscris pe:

Recomand

Jovis Homemade Beauty