Alegerea unei meserii sau a unei profesii poate să pună foarte multă presiune asupra unei persoane, mai ales dacă vorbim despre tineri. Uneori, aceştia se simt confuzi, lipsiţi de repere şi nesiguri pe decizia lor.
Pentru că înţelegem importanţa acestei decizii, în viaţa unui tânăr, vrem să venim în întâmpinare, cu un program de consiliere şi orientare profesională.
Acest program se va desfăşua cu ajutorul unor metode experienţiale şi non-formale inedite, uşor de adaptat pe nevoile fiecărui tânăr în parte, dar şi cu ajutorul testelor specializate, utilizate de foarte mulţi psihologi, în astfel de programe.
Pe lângă lucrul efectiv cu tinerii, vor fi implicaţi activ şi părinţii acesora, de sprijinul cărora ei au nevoie, în această perioadă importantă.
Întâlnirile cu tinerii vor avea loc o dată pe lună, timp de 5 luni, şi vor dura câte 4 ore fiecare. Între întâlniri, aceştia vor lucra acasă, în limita timpului disponibil.
Primele întâlniri se vor axa pe auto-cunoaştere, identificarea şi deblocarea resurselor personale, proces important în alegerea ulterioară a unei arii profesionale.
Spre finalul programului, tinerii vor începe realizarea unui plan de activitate bine structurat, care îi va ajuta să îşi urmărească obiectivele profesionale, în mod independent.
Costul programului este de 500 RON, achitabil în 3 tranşe (un avans de 200 RON şi 2 tranşe a câte 150 RON fiecare) şi include:
– 20 ore de lucru cu tinerii, prin metode experienţiale şi non-formale (timp de 5 luni, o dată pe lună, câte 4 ore)
– 5 ore de lucru cu părinţii (în diferite etape ale programului)
– 2 ore de supervizare a evoluţiei tinerilor, după terminarea programului
– testare profesională, cu teste specializate în domeniu
Programul va începe în ianuarie 2015, dar nu mai devreme de formarea unui grup de minim 5 persoane.
Echipa care va coordona grupul este formată din 2 psihologi: Andreea-Ştefania Ionaşcu şi Andreea Ionescu, cu experienţă în lucrul individual şi de grup cu tinerii, precum şi în activităţi de consiliere şi orientare profesională. Acestei echipe, se va alătura un colaborator local, pentru aplicarea şi interpretarea testelor de orientare profesională.
Acum 2 luni, când eram pe la a 6-a şedinţă de Aikido, vă invitam să vă înscrieţi şi voi la un curs gratuit. Am scris atunci, pe larg, care sunt beneficiile practicării Aikido, atât la adulţi, cât şi la copii, care este cadrul în care se desfăşoară, despre tehnici şi formă fizică, plus alte detalii. Nu mai reiau aceste informaţii, deci, dacă vreţi să le citiţi, click aici pentru articol.
Vă invit, din nou, să vă înscrieţi la Aikido, dar am revenit cu impresii proaspete, după 2 luni suplimentare de practică. Plus câteva informaţii despre sala cea nouă, cea mai mare şi mai modernă din oraşul nostru!
Ei, bine, după încă 2 luni, de mers de 3 ori pe săptămână (deci cam 15-16 şedinţe de practică, plus vreo 7-8 şedinţe de lucru cu arme de lemn – bokken şi jo), recomand Aikido cu şi mai multă încredere. Devine din ce în ce mai frumos şi, odată ce am prins gustul, vreau să învăţ şi să exersez cât mai mult.
Ziceam că sunt o sedentară. De aceea, mă surprinde şi pe mine că, după o oră şi jumătate de lucru intens, eu tot aş mai sta la sală şi aş mai lucra. Mai nou, miercurea stau câte 3 ore, pentru că avem o oră şi jumătate de curs de autoapărare pentru femei şi o oră şi jumătate de curs cu arme. Şi mă simt mai revigorată decât în zilele în care lenevesc în pat!
Am observat că mi-am schimbat postura corpului, în principal pentru că stau cu spatele mai drept, şi când merg pe stradă, şi la calculator, şi în treburile casei. De asemenea, simt că am mişcări mai uşoare, mai fluide, încep să capăt flexibilitate, ceea ce iar îmi place. Activitatea fizică mă menţine în formă, sunt mai tonică şi mai energică :D
Însă ceea ce iubesc cu adevărat este modul în care am început să descopăr resursele corpului meu, să văd că pot face anumite mişcări, că pot sta într-un anumit fel, că mă pot concentra simultan la cum ţin mâinile, picioarele, capul, trunchiul, eventual şi arma, dacă o am în mână. Îmi pot da seama acum dacă stau într-o poziţie ce îmi oferă echilibru sau nu, cum sunt poziţionată faţă de partenerul cu care lucrez şi cum mă pot folosi de energia lui, în executarea tehnicilor.
Asta mi-a sporit foarte mult încrederea în mine şi în mişcările mele, inclusiv în ideea autoapărării, dacă ar fi necesară. Deja începusem să mă gândesc ce tehnică aş putea face, dacă aş fi în situaţia de a mă apăra pe stradă.
Am prins curaj inclusiv în a-mi testa limitele şi a vedea până unde pot merge cu o anume mişcare, pentru că acum ştiu ce se poate întâmpla. Am învăţat cum să cad corect, ştiu cum să evit posibilele fracturi, ceea ce iar contează extraordinar de mult. Mai am încă reţineri la anumite exerciţii, dar sunt foarte motivată să-mi depăşesc limitele şi să mă forţez un pic, pentru că aşa începe curajul.
Deşi nu am lucrat deloc acasă, recunosc, am reuşit, în 2 luni, toate aceste lucruri despre care am scris, doar exersând la sală. Este uimitor cum te poate transforma o astfel de experienţă. Parcă am descoperit o parte din mine, despre care nici măcar nu ştiam că este acolo :)
Pentru mine, este foarte mult şi consider că am făcut progrese. Nu neapărat în ce priveşte tehnicile şi exerciţiile, unde mai am foarte mult de învăţat şi lucrat, ci în ce priveşte resursele mele interioare. Mă simt ca nouă!
Acum, despre sală, că v-am promis. Este foarte mare, spaţioasă, cu multă lumină, saltele de calitate, avem şi zonă cu mese şi scaune, unde puteţi asista la cursuri, dacă vreţi să vedeţi cum este. Sala este dotată cu vestiare şi duşuri şi suntem răsfăţaţi cu apă superfiltrată şi ceaiuri de toate felurile ♥ Sala se ridică la calitatea sălii Federaţiei, din Bucureşti, fiind realizată la standarde înalte, astfel încât să se asigure cele mai bune condiţii, pentru practicanţi. Fotografii mai jos, pentru că sunt mult mai sugestive, decât aş putea eu să descriu.
CONCLUZIA: VĂ AŞTEPTĂM LA UN NOU CURS PENTRU ÎNCEPĂTORI, DIN DATA DE 5 MAI 2014! Pentru alte detalii despre înscriere şi mod de desfăşurare, accesaţi evenimentul de pe Facebook sau site-ul clubului.
Din 24 februarie, se organizează un nou curs, de 10 şedinţe, pentru cei care vor să afle ce este AIKIDO, „fără obligaţii”. În sensul că poţi participa la aceste 10 şedinţe, după care decizi dacă vrei să rămâi, ca practicant, sau dacă vrei să cauţi altceva, ce ţi se potriveşte. Fără alte obligaţii.
Fun fact: ştiai că cel mai cunoscut practicant de Aikido este Steven Seagal? Cunoscut de lumea largă, vreau să spun, nu de specialişti, neapărat. Acum ştii despre ce e vorba, aşa-i? Sigur ai văzut măcar un film de-al lui.
Încep prin a spune că eu deja sunt înscrisă la un astfel de curs şi am parcurs 6 şedinţe, din 10. Mi s-a părut o iniţiativă extraordinară, a şcolii de Aikido. Într-o lume în care totul costă, ţi se oferă în mod real o oportunitate de a experimenta ceva frumos, accentul fiind pe calitate şi pe dorinţa sinceră a instructorului de a populariza Aikido, nu pe persuasiune şi „strângerea” de cât mai mulţi participanţi plătitori.
Pe lângă argumentele de sănătate, supleţe fizică, autodisciplină şi alte motive la fel de valoroase, pe care le regăsiţi pe site-ul şcolii, eu vă ofer perspectiva unui începător, aşa cum am perceput eu experienţa Aikido, după 3 săptămâni.
Îmi place mult ideea de „comunitate”. Aici, am regăsit o comunitate de oameni interesaţi de autodepăşire, ceea ce personal îmi place. Stilul de „predare” (poate instruire ar fi mai bine zis) este foarte plăcut, deschis şi direct, fără emfază sau pretenţii. Atitudinea unui instructor („sensei”, în acest caz) este esenţială în învăţarea oricărui sport, artă marţială, dans sau ce o mai fi. Ca la şcoală: nu-ţi place profesorul, greu digerezi materia pe care o predă.
Deşi Aikido are o parte spirituală, cel puţin din ce am observat eu pe Youtube, la japonezi, şi din ce ne-a mai zis şi sensei, aici nu este vorba despre nimic ezoteric, mistic. Unele „ritualuri” sunt pur şi simplu preluate ca atare, ca etichetă, în semn de respect faţă de sensei şi praticanţi, şi pot însemna pentru fiecare altceva. Pentru mine, asta a fost important. Nu-mi plac lucrurile care contravin credinţelor mele religioase, pe care le apăr cu tărie. Deci „închinarea” la zei străini sau oameni ar fi fost din start un mare minus, pentru mine. Nu este cazul, nimeni nu obligă pe nimeni la nimic, fiecare are libertatea de a prelua eticheta Aikido aşa cum îi este confortabil spiritual.
Tehnicile, în sine, sunt frumoase şi paşnice. Deşi pare paradoxal, mai ales din ce vedem pe Internet şi în filme, Aikido are scopul de a transforma adversarul în prieten, fără a-i pricinui durere fizică. Aşa cum declara sensei Iulian Bosoi, într-un interviu, „îi arăţi adeversarului că îl poţi controla eficient, dar nu-l răneşti. Şi asta îl îndatorează cumva pe respectivul atacator, astfel încât să nu devină agresiv în continuare”. Scopul Aikido, aşa cum l-am înţeles eu de la sensei, este să transformi conflictul în prietenie. Mai întâi, în mod simbolic, în sala de antrenament, iar apoi în viaţa de zi cu zi.
Menirea cursului pentru începători este şi de a consolida o parte teoretică, despre Aikido, dar şi de a dezvolta treptat o formă fizică şi de a ne obişnui cu exerciţiile. Multe persoane m-au întrebat dacă este solicitant fizic, dacă trebuie să ai o condiţie bună. Răspunsul meu a fost că primele exerciţii sunt uşoare, tocmai pentru a te obişnui, apoi complexitatea creşte progresiv, astfel încât să le poţi face, fără a te descuraja. Cu puţină voinţă şi exersare, se poate. Eu sunt o sedentară, deci, dacă mie îmi este confortabil, cred că mulţi alţii pot practica Aikido, fără probleme.
Ce îmi mai place este că nu există limită superioară de vârstă. La grupa de tineri şi adulţi, sunt persoane cu vârste între 15-16 şi 40+ sau chiar 50+. Tocmai pentru că forma fizică se dobândeşte treptat.
Aikido este însă foarte bun şi pentru copii (peste 7 ani, în cazul şcolii noastre). Lucrul în echipă, disciplina şi regulile pe care trebuie să le urmeze, exerciţiile fizice contribuie la o dezvoltare armonioasă a copilului, şi la nivelul corpului, dar, mai ales, la nivelul minţii. Cred că o minte „ordonată” a unui copil, va avea ca rezultat un adult complet, independent şi fericit.
Alte detalii tehnice, despre ce înseamnă Aikido, puteţi găsi şi pe Internet. Aveţi aici un document public, despre istoria Aikido, în România. Eu vă recomand site-ul Federaţiei Române de Aikido, dacă nu sunteţi din Constanţa, pentru a vedea dacă există un club şi în oraşul vostru. Pentru constănţeni, desigur, Clubul DAN-AIKIDO, la care merg şi eu. Vă las şi pagina de Facebook a şcolii, pagina de Aikido pentru copii şi, mai jos, un reportaj care cuprinde, cumva, esenţa Aikido.
Fotografiile de mai jos sunt preluate de pe pagina personală de Facebook a lui Shihan Dan Corneliu Ionescu, preşedintele Federaţiei Române de Aikido.
Annie
PS: cursurile acestea, de începători, se organizează de mai multe ori pe an, deci urmăriţi site-ul, dacă vreţi să vă înscrieţi.
Donaţi! Puteţi face o donaţie generală pentru ocrotirea delfinilor din Marea Neagră.
Cât?
Atât cât vă puteţi permite.
Sau…
Puteţi opta pentru donaţia din cadrul campaniei „Adoptă un delfin”.
V-aţi decis să adoptaţi un delfin, atunci veţi primi un Certificat de adopţie valabil pe o perioadă de 1 an, pentru o donaţie de 100 RON pentru persoanele fizice sau 500 RON pentru persoane juridice.
O donaţie in valoare de 500 RON, din partea persoanelor fizice, sau suma de 5000 ron pentru persoanele juridice echivalează cu adopţia pe viaţă a unuia dintre delfinii din Marea Neagră.
Toate aceste donaţii vor fi utilizate de către ONG Mare Nostrum pentru continuarea activităţilor de ocrotire şi salvare a delfinilor din Marea Neagră. Fondurile obţinute în urma campaniei „Adoptă un delfin!” vor sprijini:
-Achiziţionarea şi montarea dispozitivelor acustice (ADD) de îndepărtare a delfinilor de plasele pescarilor;
Aţi mai fost până acum la o plantare? E o vorbă care spune că ai trăit degeaba dacă nu ai plantat măcar un copac în viaţa ta. Aşa o fi?
Nu ştiu. Cert este că ONG Mare Nostrum ne dă ocazia să ne implicăm în mod liber şi gratuit într-o plantare profesionistă. Se pun la dispoziţie toate ustensilele, inclusiv puieţii şi floricelele, există un plan de acţiune, iar voi trebuie doar să veniţi cu poftă de muncă, implicare şi dinamism.
La faţa locului veţi primi toate indicaţiile şi tot ajutorul, astfel încât la final să avem ca rezultat un mini-parc numai bun pentru plimbări.
Ah, nu v-am zis unde se întâmplă. În Campusul Universităţii „Ovidius”, în parcul din faţa campusului nou (cel cu medicina).
Toate astea, duminică, 6 mai, de la ora 13:00 şi…până terminăm :D
Gata…v-am convins? Hai, pregătiţi haine comode şi veniţi la plantare!
Ieri îmi povestea cineva despre campania iniţiată de Domestos, „Igienă acasă şi la şcoală„, şi m-a întrebat dacă nu aş vrea să scriu un articol despre ea. Am acceptat imediat. Susţin mereu tot ceea ce este legat de sănătate, mai ales a copiilor, care trebuie protejaţi şi învăţaţi de mici care sunt comportamentele corecte pentru o sănătate bună individuală, dar şi colectivă.
Ideea campaniei este pe cât de simplă, pe atât de faină: elevii de grădiniţă şi şcoală generală, cu ajutorul profesorilor şi părinţilor, formează un „echipaj” pentru crearea unei mascote sau a unei campanii de informare, care să susţină cauza lor. Ca de obicei, copiii sunt foarte creativi şi, din mânuţele lor, ies nişte lucruri extraordinare.
Mai mult decât atât, iniţiatorii campaniei oferă training-uri gratuite pentru câte un „expert în igienă” din fiecare şcoală (din clasele V-VIII), astfel încât suportul informativ este foarte bogat, iar copiii beneficiază de foarte multe materiale şi exemple de bună practică.
În această perioadă, campania este în etapa în care se votează mascotele copiilor de clasele I-IV. Puteţi admira munca lor pe site-ul www.zeromicrobi.ro şi, mai mult decât atât, îi puteţi ajuta să câştige concursul, votând mascota preferată. Din păcate, astăzi este ultima zi de vot, aşa că trebuie să vă grăbiţi.
Eu am votat deja mascote din Constanţa (sunt o „patrioată locală”, ce să fac? :D), dar puteţi alege ce vă place din toate mascotele înscrise de grădiniţe şi şcoli din toată ţara. Partea bună este că puteţi vota, în aceeaşi zi, mai multe mascote. Rezultatele, la această categorie, se vor afişa pe 18 martie.
În curând, va începe şi concursul pentru cei mai mari, de clasele V-VIII, unde vom putea să votăm cea mai reuşită campanie de informare, în perioada 5-18 mai.
Puteţi urmări campania şi pe Facebook, pe pagina oficială Domestos România.
Aşadar, haideţi la vot! Luaţi atitudine şi ajutaţi-i pe cei mici să înţeleagă noţiuni esenţiale legate de igienă şi sănătate.
The world of Annie 